Se numeşte autoconsum şi îi e dedicată principala activitate economică din satele româneşti: agricultura de subzistenţă. Potrivit ultimelor estimări, două treimi din exploataţiile agricole româneşti produc numai pentru propriul consum, în vreme ce în Ungaria procentajul scade sub jumătate, iar în Polonia şi Cehia ajunge la o treime. Asta le permite ungurilor, cehilor şi polonezilor să susţină că agricultura lor e conectată la economia de piaţă, pentru că produsele agroalimentare sunt destinate în principal comercializării, nu autoconsumului.

Mai importante decât consideraţiile despre alte ţări ex-comuniste membre UE sunt însă calculele privind nivelul autoconsumului. În prima parte a anilor 2000, acesta contribuia, alături de economia subterană, cam la o treime din creşterea PIB. Totuşi românii nu se hrănesc cu "felii" de PIB, ci cu pâine, carne, lapte, ouă. Cât din aceste produse sunt achiziţionate de pe piaţă şi cât provin din propria producţie? Deducând cumpărările de produse alimentare de bază din totalul consumului, rezultă că autoconsumul a reprezentat în trimestrul IV 2009 următoarele procentaje din totalul produselor consumate de gospodăriile rurale: pâine - 16,6%, mălai - 78,8%, făină - 22,3%, carne - 43,5%, lapte - 49,6%, brânzeturi - 53,7%, ouă - 73,6%, fructe - 35%, legume - 32,3%, băuturi alcoolice - 69,9%.

În urmă cu cinci luni, comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, contura profilul agricultorului român în 2020 ca fiind angrenat în diverse activităţi la oraş, în paralel cu desfăşurarea activităţii agricole, realizată cu ajutorul unor utilaje moderne în cadrul unei cooperative. Dar în situaţia în care jumătate din produsele de bază sunt realizate în gospodăriile ţărăneşti, şi nu cumpărate de pe piaţă, previziunea pare optimistă chiar şi peste un deceniu. De ce? Pentru că în prezent, paradoxal, autoconsumul e mare şi