Etapele vieţii se succed cu repeziciune: copilăria, adolescenţa, tinereţea, maturitatea, bătrâneţea. Se pare însă că, viaţa a demonstrat-o, etapa cea mai grea este bătrâneţea.
După ce mulţi dintre pensionari au muncit mulţi ani atât la stat cât şi la patron, au ajuns acum să fie bătaia de joc a societăţii noastre. Vârstnicii noştri sunt în suferinţă, le este refuzat dreptul la un nivel de trai decent, la condiţii care să asigure cea mai bună stare de sănătate fizică. Pensiile continuă să fie insuficiente, în condiţiile în care preţurile cresc într-un ritm aberant. Deşi au muncit pentru a-şi asigura o pensie cât de cât consistentă vârstnicii din România de astăzi sunt nevoiţi să facă din nou sacrificii. Din pensiile astea aşa mici, pensionarii sunt de cele mai multe ori un exemplu de corectitudine, fiind cu facturile la zi. Chiar dacă rămân fără leacurile atât de necesare pentru sănătatea lor şubredă. Totuşi, răsplata statului rămâne lipsa fondurilor pentru medicamente, dacă nu au bani să şi le cumpere, sau nu au decât să moară. Un alt element ce contribuie la durerea bătrânilor din Târgu Mureş, debranşarea de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, obligativitatea pentru mulţi de a-şi achiziţiona centrale de apartamente prin zeci de împrumuturi. Iar cei mai săraci dintre ei vor resimţi gerul iernii, pentru că nu au avut sursele financiare necesare. Rămâne frustrarea şi durerea din sufletul bătrânului, lăsat cu privirea să bâjbâie în neantul vieţii pregătite de statul român. Şi totuşi, La mulţi ani pentru cei mai bătrâni dintre noi!
Etapele vieţii se succed cu repeziciune: copilăria, adolescenţa, tinereţea, maturitatea, bătrâneţea. Se pare însă că, viaţa a demonstrat-o, etapa cea mai grea este bătrâneţea.
După ce mulţi dintre pensionari au muncit mulţi ani atât la stat cât şi la patron, au ajuns acum să fie bătaia d
