Da' Mimi Baletista ce-are? Toţi îşi dau cu părerea, de zici că trăim în Republica Opinia, doar pe ea n-o întreabă nimeni. Ştiţi voi ce-i în sufletul ei? Eu ştiu.

Întâi că nu-i ca altele - Simona Sensual, Roxy Manelista, Mihaela Eseista, Andreea Altruista, Monica Liberschimbista - piţipoance de duzină, botaniste sau piţipoance elevate. Pur şi simplu, ei nu-i place să se bage-n seamă. Are în fiecare noapte program la bară (o jumătate de oră cu bis), într-un club de cartier. Pleacă de-acasă pe întuneric, se întoarce pe întuneric, cât să mai prindă apă caldă şi tocşourile în reluare. Are un suflet bun şi o cultură politică solidă. Are în repertoriu şi câteva dansuri din buric, de pe vremea când visa să ajungă în Orientul Mijlociu, unde auzise că artistele sunt respectate şi e-atâta petrol încât în orice clipă poate să ţâşnească un şeic, ca într-o mie şi una de nopţi.

Recunoaşte că are o slăbiciune pentru Băsescu şi o boală pe toată presa care îl atacă mereu. Crede că dictatura e ceva rău (s-a gândit mult la asta, s-a documentat pe net), dar e convinsă că un dictator e binevenit, cu condiţia să fie simpatic şi să ţină cu poporul.

S-a bucurat când a auzit că s-a găsit un parlamentar destoinic să facă o lege a ziariştilor care să-i trimită pe toţi să se caute, la balamuc. E de acord că ei au dus ţara de râpă şi, dacă n-ar mai fi moguli n-ar fi nici ziarişti, iar România ar fi mai liniştită şi lumea mulţumită. Ce poate să-ţi spună un jurnalist şi tu să nu ştii?...

Pe la prânz, când blocul ei de garsoniere se dezmorţeşte într-un miros puternic de rântaş - de parcă oamenii şi-ar trăi viaţa în tigaie, la foc mic - Mimi Baletista îşi face aerobicele în oglinda dulapului cu două uşi şi cugetă la toate. În spatele numelui de scenă, (pentru care vecinii la început au dispreţuit-o, iar acum o invidiază că are servici), stă pitită ea, cea adevărată, cu faţa e