Recentul miting al poliţiştilor care a avut ca urmare demisia ministrului de Interne, Vasile Blaga, a scos la suprafaţă contrele pe care şi le dau reciproc toţi aceia care se doresc a fi reprezentanţii angajaţilor MAI. Disputele dintre părţi pentru întâietatea mesajului şi vizibilitatea mai mare în ochii zecilor de mii de poliţişti datează de multă vreme, dar acum terenul este şi prielnic datorită problemelor reale ale acestei categorii profesionale. Anul acesta, poliţiştii au fost afectaţi de tăierea unui sfert din drepturile lor salariale, însă există şi restanţe la plata altor drepturi băneşti din trecut.
De asemenea, zona operativă se confruntă cu un deficit de personal, iar multe dintre echipamentele folosite sunt ieşite din uz. Ca să nu mai spunem de benzina primită cu porţia pentru maşinile din dotare. Aparent, toate aceste ne-mulţumiri îi adună pe toţi cei nemulţumiţi de condiţiile de muncă. Însă, bătălia pentru creşterea numărului de membri pentru fiecare sindicat este acerbă. Numărul de membri mai mare înseamnă şi o cotizaţie strânsă în valoare mai mare, dar şi o influenţă mai mare în masa întregii mişcări sindicale din România. Sigur că în perspectivă aceasta înseamnă inclusiv voturi orientate politic, pentru că în ţara noastră de multe ori marile confederaţii sindicale şi-au arătat pe faţă simpatiile pentru un partid sau altul.
Pe de o parte, este Corpul Naţional al Poliţiştilor, organizaţia profesională instituită prin lege şi care trebuie să fie consultată inclusiv asupra programului şi condiţiilor de lucru ale angajaţilor din IGP şi IGPF. Contestatarii CNP-ului, sindicatele de profil, îl prezintă ca făcând politica oficială. Cu toate acestea, CNP-ul a avut poziţii publice vehemente împotriva conducerii ministerului din mandatul lui Vasile Blaga şi a acuzat, la sfârşitul lunii iulie, de lucruri foarte grave. "Pregătirea unor măsur
