În România este încă în vigoare o lege comunistă a presei care funcţionează din 1974, iar politicienii ar vrea să o dubleze cu alte prevederi care să-i facă pe ziarişti prizonieri ai celor care deţin puterea.

Legea presei numărul 3 din 1974, adoptată în plină dictatură ceauşistă, face parte din cadrul legislativ al României în 2010, fără să-i deranjeze nici pe cei aflaţi la putere, nici pe cei din opoziţie. Vreme de doi ani, din 2000 până în 2002, această lege a fost abrogată prin ordonanţă de urgenţă. Apoi Parlamentul a respins ordonanţa de urgenţă, iar legea comunistă a presei a reintrat în vigoare. Chiar dacă acum mass-media nu mai „exprimă concepţia clasei muncitoare", după cum cere Legea 3/1974, şi majoritatea prevederilor sunt caduce, totuşi politicienii au ţinut-o în viaţă, fiindcă aveau nevoie de reglementarea dreptului la replică, bine definit aici de exponenţii regimului comunist. În procesele intentate ziariştilor această lege ceauşistă continuă să producă efecte, uneori chiar în favoarea politicienilor, dar ei nu sunt mulţumiţi doar cu atât şi ar vrea mai mult. Turnător al Securităţii înainte de '89, senatorul liberal Ioan Ghişe încearcă în aceste zile, pentru a doua oară, să găsească portiţe prin care să îngusteze culoarul pe care au voie să evolueze ziariştii. În urmă cu doi ani, senatorul colaboraţionist ar fi vrut să oblige televiziunile şi radiourile să prezinte în proporţii egale ştirile negative şi cele pozitive, poate şi fiindcă, în plină campanie electorală, partidul său, aflat la guvernare, avea mari probleme de imagine. Mai ingenios decât atunci, dar şi mai rupt de realitate, liberalul Ghişe ar vrea acum să-i ducă pe ziarişti la psiholog şi apoi în faţa unei comisii bine alese de parlamentari, care să stabilească cine mai are dreptul să scrie sau să vorbească în mass-media.

Înaintea liberalului Ghişe, deputatul PDL Silviu