La propunerea ministrului Educației, Daniel Funeriu, Guvernul a adoptat pe 1 septembrie 2010 o Ordonanță prin care o parte dintre academicienii României rămân fără indemnizații. Economia făcută la buget astfel va fi de 13 milioane de lei (aproximativ 4 milioane de euro). În motivarea acestei decizii, Daniel Funeriu arată că suma este echivalentă cu cea plătită anual de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru rechizitele asigurate unui număr de peste 600.000 de copii.
Nu știu dacă era nevoie de o asemenea explicație populistă pentru a justifica măsura. Pentru a o înțelege, trebuie făcute însă niște precizări. Vizate nu sunt indemnizațiile membrilor Academiei Române, ci cele ale membrilor Academiei Oamenilor de Știință din România, Academiei de Științe Tehnice și Academiei de Științe Medicale (poate că nu știați până acum câte categorii de ”nemuritori” avem în România).
Toate aceste instituții beneficiază în acest moment de finanțare publică. Și astfel se ajunge ca România să aibă patru academii naționale (!), dar să fie pe ultimul loc în Uniunea Europeană la cercetare! Cum ar veni, avem cercetători, oameni de știință, dar nu avem cercetare și rezultate în domeniu! Păi cum să ai atâta timp cât sutele de ”academicieni cu patalama” beneficieză de rente viagere fără a fi obligați să ofere ceva în schimb. Și încă finanțarea acestor academii s-ar justifica dacă ar exista siguranța că membrii acestora au produs ceva anterior primirii statutului de ”academician”. Ar reprezenta o recompensă după mulți ani de cercetare cu rezultate care s-au dovedit a fi ulterior și în folosul comunității (direct sau indirect).
Dar vă amintiți, probabil, de povestea prin care Traian Băsescu era să devină în acest an academician (în cadrul AOSR). Acesta a fost cazul cel mai vizibil și, din fericire, Traian Băsescu și administrația prezidențială au re
