Deşi pseudoyoghinul Grig Bivolaru e în continuare plecat în ţările reci, şi încă de acum câţiva ani, deşi între ciracii săi rămaşi în România a în­ce­put un război surd, cu pus piedici, cu turnătorii şi scatoalce morale date după ceafă, recrutarea e în toi.

Astfel, ceea ce a mai ră­mas din MISA a procedat la tra­di­ţionala recrutare de adepţi la început de toamnă. Fiindcă intrarea era li­beră, ca la orice vânza­re pro­mo­ţi­o­na­lă de oale minune, am descins la as­hra­­mul din Pipera, care seamănă cu un sediu de bancă, ceva...

Ne-au descălţat la intrare şi ne-am conformat, cu riscul să ne ajungă încălţările fix în Shambala. Sala, măricică, era plină, dar, din câte am văzut, cei din interior în general se cunoşteau între ei, se pupau când se vedeau, de unde am dedus că au fost mobilizaţi cursanţi mai vechi, pentru o mai bună ameţire a po­ten­ţi­alilor clienţi. După ce un cetăţean Bogdan ne-a asigurat că prima lună de încasat abureală e gratis, a început un film deosebit de lung, producţie a Fundaţiei Sophrozin, una dintre ex­ten­siile organizaţiei-mamă, în care omi­siunile se ţineau lanţ. Pe ecran apă­reau diverşi cetăţeni cu titluri pompoase, dar de care nu auzise ni­meni, care ziceau cât de bună e MISA, şi că yoga nu e o sectă. Perfect de acord cu ultima afirmaţie, dar cine spu­ne că exilatul guru chiar face yoga, atunci când e contestat de maeştrii internaţionali cu renume?

Apărea drept mare vedetă „in­struc­torul" Mihai Stoian, şeful NATHA, filiala daneză a MISA, care la urma urmei nu e decât un actor de filme porno fără haz. Ashramul Bogha, tot din Danemarca, era arătat ca o mare realizare fără să se men­ţi­o­neze că NATHA se află într-un conflict deschis, pe alocuri violent, cu cel care le-a donat terenul şi acum îi acuză de escrocherie. Se prea­măreau congresele interna­ţi­o­na­le ţinute la Bucureşti, fără să se menţioneze