Teatrul Odeon din Bucureşti are o sală nouă. La subsol – motiv pentru care a primit numele de „subOdeon“. În sala de la subsolul Teatrului Comedia (înfiinţat în 1911, numele original al actualei instituţii de lîngă Hotelul Majestic) a funcţionat Teatrul Nostru, fondat la începutul stagiunii 1941-1942 şi condus de Dina Cocea, Fory Etterle, Eugenia Zaharia şi Petre Nove şi desfiinţat prin naţionalizare în 1948. Arhitecţii actualului studio sînt Răzvan şi Ioana Luscov, care au cîştigat concursul din 2006 – iar în ciuda oricăror posibile cîrcoteli, finalizarea lucrărilor în patru ani e aproape o performanţă. Cu un foaier amplu, deschis expoziţiilor de artă vizuală, sala subOdeonului – „cutie neagră“ dreptunghiulară, mare, simplă, adaptabilă unor geografii complexe – e, poate, cel mai bun spaţiu-studio din Bucureşti (mai tentantă chiar decît recent inaugurata „sală mică“ de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj). Respiră un anume aer, ca să zic aşa... subOdeon s-a deschis oficial pe 23 septembrie, cu premiera primului spectacol creat aici, Blifat de Gabriel Pintilei, în regia lui Alexandru Mihail (cîştigător, şi el, al unei competiţii, în cadrul proiectului „Tineri regizori – texte contemporane“ al teatrului producător). Nu cred că Gabriel Pintilei, fiind actor al Odeonului, a avut vreo importanţă decisivă în opţiunea montării – cred, în schimb, că teatrul are un bun obicei, cu ceva istorie, de a risca; iar în anul de graţie 2010, a monta texte româneşti actuale a încetat a mai fi o provocare de mare curaj. E adevărat şi că, în vara lui 2006, cînd a fost prezentată în lectură publică la Teatrul Foarte Mic din Bucureşti, în cadrul „galei“ concursului dramAcum, Blifat era mai mult un crochiu de piesă. Pe atunci avea, însă, o marcă de autenticitate şi o anume coerenţă tematică şi stilistică pe care, nu se ştie cum, le-a pierdut, piesa odată montată, patru ani mai tîrziu