Aflînd de la preşedintele Comitetului Aniversar Chopin 2010, Waldemar Dàbrowski, fost ministru al Culturii şi actualmente director al Operei din Varşovia cifra de 100 de milioane de dolari investită în anul bicentenarului Chopin, mi-am adus aminte dintr-o dată de discuţiile care apar de fiecare dată cînd se vorbeşte despre Festivalul Enescu şi despre cele cîteva milioane de euro investite în manifestările acestuia. Pînă la urmă, este o chestiune de mentalitate. Polonezii sînt mîndri de faptul că îl au pe Chopin, iar muzica lui se aude peste tot. În lifturi sau în cazul majorităţii soneriilor telefoanelor mobile, în avionul care vine sau pleacă de la Varşovia sau în tufişurile din parcul de la ˚Zelazowa Wola, unde se află şi casa în care s-a născut Chopin. În urma unei cercetări, care spunea că doar 10 % dintre locuitorii oraşului ştiau în urmă cu cîţiva ani care era legătura dintre Chopin şi Varşovia, s-a iniţiat un proiect care a dus la instalarea a 15 originale bănci multimedia, care marchează acum locurile importante ce leagă numele lui Chopin de Varşovia. Oare se gîndeşte cineva să investească într-o cercetare care să spună cît de cunoscut este Enescu în România, pentru a marca în 2011 cei 130 de ani ce se vor împlini de la naşterea sa altfel decît prin festivalul a cărui periodicitate a reuşit să se impună? Puţin probabil. Evident că Chopin este mult mai cunoscut în afara graniţelor ţării în care s-a născut decît Enescu. Totuşi, continui să afirm că este o chestiune de priorităţi, de înţelegere, de cultură generală, mai ales în ceea ce priveşte nivelul decizional. Avem tendinţa de a crede că polonezii, de exemplu, sînt înaintea noastră din punct de vedere economic. Sînt, din multe puncte de vedere, dar tot 200 de km de autostradă au în 2010, ca şi România. Zlotul este doar puţin mai puternic decît leul, dar numărul şi valoarea investiţiilor dedicate zo