„Trăim într-un oraş blestemat! Nicio altă capitală din Europa nu a fost atât de încercată ca Bucureştiul de atâtea nenorociri”, spune muzeograful Dan Falcan, şeful secţiei de istorie la Muzeul Bucureşti.
Acesta mai precizează că toate aceste evenimente i-au făcut pe bucureşteni nu doar să creadă că sunt condamnaţi să care după ei, generaţii la rând, un blestem, dar nici nu i-a făcut să-şi dezvolte un spirit civic, deşi au trebuit să lupte împreună în faţa dezastrelor.
Afurisiţi de Vlad Ţepeş
De departe, însă, am avut cel mai mult de suferit din cauza foametei, aceasta fiind totodată şi cauza celor mai multe decese, urmate de epidemia de ciumă. În 1795 o invazie de lăcuste a împânzit oraşul, a creat panică generală şi a distrus recoltele, iar morarii au fost nevoiţi să cumpere de la curtea domnitorului Alexandru Moruzzi la suprapreţ, iar ulterior, au vândut pâinea foarte scump, iar lumea nu şi-a mai permis să cumpere.
Alte două explicaţii mai puţin ştiinţifice vin din Evul Mediu, când înaintaşii noştri se pare că făceau negoţ cu cărţi de blesteme. În plus, la prima atestare a Bucureştiului, la 20 septembrie 1459, Vlad Ţepeş a lăsat scris un mesaj straniu, care aduce a blestem: „Pe acela Domnul Dumnezeu să-l nimicească şi să-l ucidă aici cu trupul. Sângele lui asupra lor şi asupra copiilor lor, ceea ce este şi va fi in veci, amin”.
Un oraş rece din cauza alogenilor
Istoricul Falcan completează şi spune că, încă de pe la 1880, Sabina Cantacuzino, sora marelui om politic Ionel Bratianu, comenta cu mama sa, Pia Bratianu, pe marginea demolarii (alta gravă boală a Bucureştiilor din toate timpurile ) bisericii Sarindar, care se afla pe locul unde astăzi e Cercul Militar Naţional.
„Se întrebau de ce oare bucureştenii, opinia publică nu reactionează. Pia Brătianu îşi exprima părerea că, din cauza numeroaselor nenorociri care au lovit Ca