toamna a început la eroii revoluţiei la gura de metrou

de peste drum de cimitirul scriitorilor pe lîngă care

cînd trec cu troleibuzul mă gîndesc: aici

lîngă benzinărie cu nichita cu băieţii o toamnă

şi încă o toamnă şi încă una şi milioane de veri

pînă la stingerea soarelui. toamna e băiat ţi le serveşte

în faţă stephen hawking e băiat vîntul rece îţi spune

în faţă că nu eşti dorit nici nedorit viaţa şi moartea

ta nu au nici o importanţă. stephen hawking azi

2 septembrie 2010: universul s-a creat singur din nimic

şi acum putem s-o şi demonstrăm. in yer face ca băieţii ruslan

molecule şi alte molecule şi zero semnificaţie marius

nu sîntem mai speciali decît sarcoptul rîiei.

cînd am intrat la grigorescu era încă vară

cînd am ieşit la eroi se întunecase

era frig şi mirosea a toamnă mirosul

ăla care-ţi aminteşte de alte toamne

şi pentru o clipă te păcăleşte continuitatea

ţi se urcă la cap — a coborît cu o geantă plină

de legume am îmbrăţişat-o şi am săltat geanta

într-o mînă gesturi străvechi ca în iaşi cînd venea

perechea mea de atunci de-acasă cu pachet. la trecerea

de pietoni mi-am lipit o ureche rece de urechea ei încălzită

în autobuz ca un ştrudel fierbinte peste care torni îngheţată.

atîta ostilitate a naturii şi societăţii ce o să fie în următoarele luni

oboseală şi frig şi bani din ce în ce mai puţini

o să construiască în jurul

saltelelor un fel de scut magnetic

un cocon paradoxal în care pieile şi ciolanele noastre

în sex şi în somn

o să se lăf