Anxietatea dentară este o problemă nu doar din perspectiva trăirilor negative ale pacienţilor-copii, ci şi ca urmare a comportamentelor ce o însoţesc şi care împiedică desfăşurarea tratamentelor. Ea a fost subiectul unui studiu, realizat de dr. Loredana Dumitraşcu şi colab., pe 204 copii (vârsta 8–11 ani) de la două şcoli generale din Bucureşti, şi publicat în REVISTA ROMĂNĂ DE MEDICINĂ DENTARĂ, editată de UNAS (Uniunea Naţională a Asociaţiilor Stomatologice), nr. 4/2010. (...)

S-a constatat că cei mai mulţi copii (96%) nu manifestă anxietate dentară, iar 1% au anxietate moderată; niveluri foarte înalte se întâlnesc doar la 3% din copii. 60% din copii consideră detartrajul o experienţă plăcută. cnaintea tratamentelor curative, 58% declară că se simt relaxaţi. Concluzia: evaluarea nivelului de anxietate a pacientului-copil reprezintă o etapă importantă a planului de tratament, iar identificarea manoperei terapeutice care generează cea mai mare anxietate este utilă în elaborarea de s Publicitate trategii de reducere a anxietăţii dentare. • Dintre examenele radiologice utilizate, ortopantomograma oferă informaţii complexe despre sistemul dentar, elementele de susţinere a dinţilor, procesele alveolare, scheletul maxilo-facial, articulaţia temporo-mandibulară şi sinusurile maxilare, decelând uneori formaţiuni sau structuri asimptomatice clinic, care influenţează răspunsul terapeutic sau pot compromite terapia aplicată. În două articole – Contribuţia ortopantomografiei în diagnosticul şi tratamentul stomatologic şi Rolul ortopantomogramei în decelarea unor formaţiuni cu caracter patologic, asimptomatice clinic – autoarele, dr. Mioara Decusară şi prof. dr. Viorica Milicescu, au selectat, din experienţa personală, cazuri clinice la care acest tip de examen a fost foarte necesar pentru diagnostic şi tratament: tineri cu multiple leziuni carioase şi procese pato