Se descrie drept "de stânga, dar nu o stângă a marxismului, ci a creştinismului", şi-a făcut din mass-media un duşman personal, a supărat America şi a scăpat recent (şi temporar) dintr-o tentativă de lovitură de stat.

Aflat la putere din ianuarie 2007, Rafael Correa poate fi numit un supravieţuitor, ţinând cont de volatilitatea din politica ecuadoriană. Asta mai ales în condiţiile în care cei trei preşedinţi care au deţinut puterea înaintea sa şi-au încheiat timpuriu mandatele, în urma unor proteste de stradă.

Realegerea sa în funcţie, în aprilie 2009, a fost un eveniment de-a dreptul istoric. Este primul preşedinte al Ecuadorului (în ultimii 30 de ani) ales din primul tur.

Tulburările extreme din ultima perioadă par să fie, însă, cel mai dificil episod din cariera sa politică.

În vârstă de 47 de ani, Rafael Correa, fost ministru al Finanţelor în 2005, a devenit preşedinte pentru că nu semăna cu portrerul-robot al politicianului ecuadorian. S-a străduit să aducă schimbări în structura politică a ţării şi să stimuleze cheltuielile alocate sectorului social. Analişti citaţi de BBC îl consideră drept cel mai puternic lider ecuadorian din ultimii ani, dar tocmai când părea pe culmile succesului, Correa riscă să plătească "nota" crizei economice.

A promis o Constituţie reformată, a decis cheltuirea a miliarde de dolari pe proiecte sociale, a cerut contracte noi cu firmele petroliere străine ce operează în Ecuador. A ameninţat firmele că le va retrage concesiunile dacă nu se pliază noilor cerinţe. A refuzat să înnoiască un contract cu Armata SUA, prin care americanii foloseau, contra unei chirii, diverse baze aeriene din Ecuador pentru misiuni împotriva cartelurilor de narcotice. A iritat şi mai rău Washingtonul după ce a decis expulzarea, în 2009, a doi diplomaţie americani, sub acuzaţia de amestec în treburile interne