- Cultural - nr. 641 / 1 Octombrie, 2010 Cum au fost cei 51 de ani de anexare a Ardealului la Ungaria? O drama fara precedent in lumea civilizata, inceputa in tragicul an 1867 si incheiata la 1 Decembrie 1918! O Lege electorala draconica, conform careia aveau drept de vot doar 3,3 la suta din populatia Ardealului, in timp ce in Ungaria aveau drept de vot 6,5 la suta! Dar Legea Nationalitatilor? Dar cea a "Uniunii"? Nu din senin s-a nascut Miscarea Memorandista si nici drumul spre Marea Unire. A fost o logica despartire de cei ce voiau sa continue jefuirea si umilirea romanilor ardeleni. In asa-zisa "secuime", drama romanilor a capatat dimensiuni apocaliptice, la indemnul si cu sustinerea Budapestei. Ziarul "Magyarország ", din 12 octombrie 1940 cerea daramarea bisericilor zidite in stil bizantin. O barbarie! Era calea cea mai facila de deznationalizare, de purificare etnica. Cine va avea curiozitatea sa rasfoiasca ziarul "Nemzeti Ujság" din 16 octombrie, va regasi si urmatorul text-indemn: "Transilvania reanexata reclama urgenta solutionare a cladirilor bisericilor ortodoxe romanesti"... Era, de fapt, vrerea guvernamentala. Alternau devastarile si demolarile. Citez, cu strangere de inima, ce scria ziarul satmarean "Szamos" din 5 ianuarie 1941: "Conducatorii romani au construit aici o asa-numita resedinta judeteana. Cred ca faceau mai bine daca construiau un cotet pentru ei, fiindca la asa ceva s-ar fi priceput desigur mai bine si ar fi costat mai putin. Ca acest monstru arhitectonic mai exista, aceasta denota toleranta nelimitata a bunului pamant maghiar, care nu se cutremura sub el. Insa, ceea ce nu a facut acest pamant, trebuie sa facem noi, satmarenii, daramand fara intarziere aceasta creatie de rusinoasa amintire a ingamfarii balcanice..." Stupefiante afirmatii! Cotete in loc de biserici, biserici crestine etichetate a fi "monstri arhitectonici", "creatii rusi