Are 24 de ani şi viaţa lui atârnă de un fir de păr. De un transplant. Putem oare să-l ajutăm pe Florin?
Abia s-a întors de la dializă. Patru ore în care, cu furtunul în venă, a strâns din dinţi gândindu-se la un singur lucru: doar procedura asta îl ţine în viaţă. Acum stă în pat, acasă. E ameţit. A pierdut patru sute de mililitri de sânge, pentru că sângele i s-a coagulat. Nu e prima dată când i se întâmplă. Şi de fiecare dată, o zi, două nu mai e bun de nimic. Zace în pat, la cei 24 de ani ai săi, bărbat în floarea tinereţii, numărând secundele până va putea să se ridice în capul oaselor. Şi chinul parcă nu se mai sfârşeşte niciodată...
Planuri de viitor
Acum un an şi jumătate, tatăl lui Florin Amza a murit. Nici măcar o zi din viaţa sa nu fusese bolnav. Inima i-a jucat însă nemiloasa festă şi, într-o zi, din senin, a încetat să mai bată. Rămâneau în urma lui o soţie abia concediată şi fără şomaj, pentru că nu avusese carte de muncă, o fată divorţată cu un prunc de numai trei luni, fără indemnizaţie, pentru că lucrase la negru în Sucpi, şi un tânăr care abia începuse să facă primii paşi în viaţă. Văzând situaţia în care se aflau, Florin a fost nevoit să ia o decizie importantă: să devină bărbatul din familie.
După câteva angajamente de muncă la negru la diverse firme, tânărul şi-a luat inima în dinţi şi a plecat în Italia. Anul trecut, timp de şase luni, a lucrat printre străini în agricultură, economisind fiecare bănuţ pentru cei de acasă. După încheierea contractului, s-a întors. Nu definitiv, pentru că planul era altul: din ianuarie 2010 urma să plece din nou, de data aceasta cu mama sa.
... spulberate de un diagnostic
Din nefericire, lucrurile nu au mai mers deloc conform planului. Pe la sfârşitul toamnei trecute, Florin a început să se simtă rău. Era ameţit, avea stări de vomă, îl durea capul. Sem
