Dracula Bar
Cînd simt că viaţa-i atîta de naşpa, că pute pînă şi soarele de pe cer, mă duc la barul Dracula, din blocul B 1 bis. Blocu-i o ruină de pe vremea cînd zbura porcul, dar, la subsol, barul e top de top: oglinzi peste tot, marmură neagră pe jos, lumînări roşii, beţişoare aromate cu miros de levănţică şi de tămîie, muzică în surdină, de Johann Sebastian Bach... tot tacîmul. Şi fără chelneri, barmani, animatoare sau alte accesorii inutile.
Cobori 33 de trepte, intri, semnezi într-un catastif şi primeşti o pelerină neagră, un papion violet şi-o pereche de colţi de vampir. Iţi iei de la dozator o stacană de sînge proaspăt şi te-aşezi la o masă. Nimeni n-are treabă cu tine, e-o linişte mai ceva ca-n biserică. Parc-ar fi toţi yoghini sau călugări zen-budişti: privesc fix la florile de nu-mă-uita pictate pe tavanul suflat cu aur. Şi mai sorb, din cînd în cînd, cîte-o gură de sînge. Sînge de prima calitate, fabricat de dactăr Nicu & His Skyzoid Band. Cu 27 de stabilizatori neu-rohormonali, 16 amplificatori kinetosenzoriali şi gust de cocacola. Mult mai bun şi mai hrănitor ca sîngele tradiţional. Conceput special ca să te reintegreze social: să nu-ţi mai vină să sari la jugulara aproapelui, să te simţi mereu în formă, gata să munceşti mai mult, să-ţi satisfaci gagica, să ajuţi pensionarii să traverseze strada şi aşa mai departe.
Face toţi banii de pe lume! Şi mai mult decît atît.
Idolul educatoarelor
În fiecare an, la-nceput de septembrie, apare domnul Dino, idolul educatoarelor. Înalt de aproape 4 metri, cu pielea verde-metalizat, un ditamai burtoiul galben-auriu şi doi ochi roşii, cît farurile de la maşină, domnul Dino se plimbă agale pe aleile dintre blocuri, fredonînd: „Via-ţaa e fru-moa-săă/ Lega-tăă cu a-ţăă/ Cine stăă a-ca-săă/ Nu mer-gee la pia-ţăă.". Şi salută, ceremonios, pe toată lumea: