Cine nu a auzit oare de „Cele 12 munci ale lui Heracles“? Desigur, nici întâmplările care le-au provocat, nici lista lor completă nu mai sunt considerate demne de memorare, ca odinioară, când orice elev de liceu ştia de ce fusese pedepsit eroul exemplar al mitologiei greceşti şi putea recita pe nerăsuflate inventarul canonic al celor 12 isprăvi.
Participant la războiul purtat de cetatea Teba împotriva regelui Minyenilor, Heracles hotărâse soarta bătăliei printr-un şir de acte de hubris, de transgresiuni: îi mutilase pe solii minyeni veniţi să ceară tribut tăindu-le nasul şi urechile, înarmându-i apoi pe tebani cu armele depuse ca ofrandă în temple. Astfel, el insuflase oştenilor săi o îndrăzneală care le-a adus triumful. Drept răsplată, o primeşte de nevastă pe prinţesa tebană Megara. Întors dintr-unul dintre războaiele care i-au marcat cariera eroică, el devine prada zeiţei Lyssa, Nebunia care rătăceşte minţile muritorilor, nebunia trimisă de răzbunătoarea Hera, şi i se pare că Megara şi copiii lor sunt animale de jertfă, astfel că îi ucide pe toţi.
Curăţarea grajdurilor lui Augias
Pentru a ispăşi această vină, eroul va sluji vreme de 12 ani regelui din Tiryns, Eurystheus, care îl sileşte să săvârşească douăsprezece munci: 1. Ucide cu mâinile goale leul din Nemeea. 2. În mlaştinile din Lerna, omoară Hydra cu nouă capete. 3. Prinde mistreţul de pe muntele Erymanthos. 4. După ce îl hăituise timp de un an, prinde cerbul din Arcadia, care avea coarne din aur şi copite din bronz. 5. Ucide păsările antropofage din mlaştinile Stymfaliei. 6. Curăţă grajdurile regelui Augias din Elis. 7. Prinde şi aduce în Grecia taurul regelui Cretei, Minos, şi apoi 8. iepele mâncătoare de oameni ale regelui Diomede din Tracia. 9. Câştigă prin luptă cingătoarea reginei Amazoanelor, Hippolyta. 10. Fură cirezile lui Geryon de lângă strâmtoarea Gibraltar, un
