Imi dorisem de multă vreme să fac un drum – o anchetă – prin dispensarele de prin satele dobrogene de pe malul drept al Dunării… Eram la Brăila, la inceputul lunii septembrie, la un congres, urma să mă intorc in Bucureşti. Am căutat un şofer dispus, la un preţ convenabil, să facă un asemenea traseu… Fiind duminică, nu mă aşteptam să găsesc medici de familie prin sate… In mare parte, cu două excepţii, previziunile s-au adeverit. Unii (la cabinete din sate ale judeţului Constanţa) nici măcar nu-şi afişaseră numele sau un număr de telefon pe avizierele dispensarelor… (...)
Publicitate
Nu ştiau nici localnicii cum ii cheamă… Am găsit şi doi medici la cabinet; unul işi pregătea raportările către CAS Tulcea, un al doilea – la Topalu, judeţul Constanţa, locuia chiar in dispensar, iar acesta fusese modernizat recent cu sprijinul primăriei… Altfel, aşezări sărace (mai rău decat in Delta Dunării), oameni desculţi, imbrăcaţi sărăcăcios, unele sate fără nicio sursă de apă (in afară de apa din Dunăre!), populaţie imbătranită – ca mai peste tot in ţară. Am făcut fotografii, scurte interviuri cu localnicii… Crezusem că a fost o zi pierdută. Ca să descopăr apoi, in timp ce redactam reportajul de faţă, că peripeţiile mele ascundeau un adevăr mai adanc, pe care altfel cu greu l-aş fi descoperit.
Un reportaj-anchetă realizat de Iftimie Nesfântu.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Imi dorisem de multă vreme să fac un drum – o anchetă – prin dispensarele de prin satele dobrogene de pe malul drept al Dunării… Eram la Brăila, la inceputul lunii septembrie, la un congres, urma să mă intorc in Bucureşti. Am căutat un şofer dispus, la un preţ convenabil, să facă un asemenea traseu… Fiind duminică, nu mă aşteptam să găsesc medici de familie prin sate… In mare parte, cu două excepţii, previziunile s-a
