Ne-am obişnuit ca Orchestra medicilor să susţină concerte fie în propria stagiune, fie cu prilejul unor congrese ale colegilor de breaslă. De această dată, ansamblul a fost invitat să ofere o seară de muzică bună participanţilor la un simpozion internaţional organizat de ASE pe problemele comerţului, aşa încât, în eleganta aulă a Palatului Cantacuzino, un număr impresionant de specialişti sosiţi din toate colţurile lumii au devenit spectatori ai programului Mozart, deosebit de apreciat. (...)

Chiar dacă nu erau familiarizaţi cu asemenea gen de muzică (dovadă fiind faptul că aplaudau entuziast, de fiecare dată… între părţile lucrărilor), au ascultat cu reală plăcere Simfonia nr. 29, Mica serenadă, dar şi Concertul nr. 5 pentru vioară şi orchestră, în care Diana Jipa a evoluat corect sub aspect tehnic, dar extrem de plat şi monocrom, asemenea sopranei Iulia Dan în cele două arii alese parcă special pentru a se potrivi structurii sale temperamentale, deci fără relief, lirismul fiind „confundat“ cu parcurgerea lipsită de viaţă a paginilor din operele Nunta lui Figaro (Suzana) şi Flautul fermecat (Pamina). Astfel, ambele soliste au demonstrat încă o dată că nu este suficientă abordarea cu acurateţe a part Publicitate iturii, necesitând şi o interpretare reală, expresivă, căreia se pare că nu-i acordă prea mare atenţie; deşi tinere, au cântat asemenea celor deja obosiţi şi cumva plictisiţi de viaţă. Dar purtau rochii frumoase şi, oricum, au fost viu aplaudate. Şi cum oaspeţii japonezi au dorit să asculte şi o lucrare românească, Orchestra a oferit, în deschiderea programului, un Dans valah de Doru Popovici, aducând parfumul secolelor trecute, cuprins cândva în Codex Caioni. Ca de obicei cu Iosif Ion Prunner la pupitru, medicii-instrumentişti s-au străduit să rezolve partiturile pretenţioase la nivelul exigenţelor, chiar dacă aş fi aşteptat o mai mare