Se antrenează opt-nouă ore pe zi, stau îngrămădiţi prin rulote, nu au sărbători cu familia şi sfidează pericolul în fiecare zi, la antrenamente şi spectacole. Sursa: Arhiva Circului Globus

Renunţă la sport şi, totodată, la nume. De acum, îi cheamă circ. Lumina difuză din sală aruncă peste ei o pâclă ca un văl, iar acrobaţii sunt aidoma acelor dansatori care se unduiesc graţios în spatele unui panou de pânză, lăsând ochilor din public doar umbra.

Numai că acrobaţii nu ies niciodată de după panou. "Dacă eşti orgolios, eşti pierdut. Cum ar fi să te duci tu, să-ţi faci numărul perfect, dar să uiţi de echipă?", se întreabă George Dumitru (37 de ani), de 17 ani acrobat la Circul Globus. "Cine ar mai aplauda?"

Actor şi sportiv

Marlena Amironesei (34 de ani) a venit la circ după ce a făcut ani mulţi gimnastică ritmică. Acolo, cu părul prins în coc şi cu panglica în mâini, zâmbetul artificial era permis. Înainte să te bucuri, îţi trebuia o nenorocită de notă.

În circ, machiajul poate ascunde multe, dar trăirea de pe faţă trebuie să fie a personajului din spectacol, nu a acrobatului care îşi forţează limitele. Trebuie să fii mereu actor şi sportiv, cu trăire şi ţinută, fie că zbori, dansezi, stai în mâini sau tragi discret aer în piept pentru un nou salt.

Fracturi - "accidente uşoare"

Bogdan Boldojar (30 de ani) recunoaşte că în gimnastica de performanţă din România ori eşti genial, ori nu exişti. A fost la lotul naţional de gimnastică al României, dar s-a îndrăgostit de circ în 1999, când a simţit că dincolo de exerciţiu poţi să creezi, să lucrezi într-o adevărată echipă. Dar spune că la circ pericolul este mai mare. Entorsele, luxaţiile, chiar fracturile sunt socotite accidentări uşoare.

Dacă acrobaţii de circ ar merge în pantaloni scurţi pe stradă, lumea ar spune că au fost bătuţi cu