Supravieţuitorii „Experimentului Piteşti“ au revăzut încăperile în care au fost torturaţi la aproape 60 de ani de când au scăpat din închisoare. Victimele au povestit dramele prin care au trecut în puşcăria din Piteşti, „cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane“, cum o numea scriitorul Alexandr Soljeniţîn.

FOTOGALERIE

Zeci de foşti deţinuţi politic din ţară şi din Republica Moldova s-au întâlnit la sfârşit de săptămână, la Piteşti, în cadrul celei de-a zecea ediţii a Simpozionului „Experimentul Piteşti". Alături de ei, profesori de istorie, oameni de cultură şi studenţi au venit să asculte din gura victimelor comunismului poveştile de viaţă care depăşesc, de multe ori, limita posibilului. După deschiderea care a avut loc vineri în sala Primăriei, oaspeţii au mers să vadă puşcăria de la Piteşti, loc care încă mai păstrează în ziduri şi în aerul greu diperarea celor care au populat-o ani la rând.

S-au reîntors la locul terorii

„În 1949, închisoarea din Piteşti era cea mai modernă din România. La scurt timp însă devine o închisoare de maximă securitate pentru regimul comunist, unde s-a făcut «Experimentul Piteşti». Aici s-a aplicat un experiment psihologic de tortură sufletească, mai mult decât a trupului. Ca model, ea se regăseşte în SUA şi în Canada, este de tip carceral", explică Remus Petre Cârstea, muzeograf, coautor al volumului „Martiri argeşeni şi musceleni".

Multe cărţi de istorie descriu închisoarea ca pe un loc mai aprig decât iadul, unde sute de studenţi au fost aduşi şi torturaţi pentru a-şi schimba concepţiile şi a deveni susţinători fervenţi ai regimului. La intrarea în actuala clădire, ploieşteanul Tache Rodas stă pe gânduri. Să facă pasul sau să nu-l facă? Are 87 de ani, din care 17 şi i-a petrecut în temniţă şi este printre ultimii în viaţă care au trăit pe propria piele „Experimentul". Şi-a zis că nu poate muri