Era in minutul 94 cand mingea sutata de italieni ricoseaza la Tanase, acesta scapa de un adversar, trece pe langa cel de-al doilea si ajuns intr-o pozitie foarte buna de sut... cand simt deodata un ghiont usor in coaste. "Vezi ca iar ai inceput sa sforai!" Ma reculeg, rusinat sa ma fi surprins microbist, desi n-am fost niciodata pe un stadion de fotbal. Nemaiputand sa adorm, las evenimetele de joi seara sa-mi treaca prin minte, cu intentia unei evaluari cat mai obiective.

Opinia generala este ca arbitrul polonez ne-ar fi furat. A doua zi apare si vestea ca omul mai fusese batut odata de niste fani nemultumiti si nu pot sa nu fiu uimit de privitivismul acestei logici: adica, de cate ori fanii bat un arbitru, au dreptate? Deci, sa-i lasam pe polonezi sa-si vada d-ale lor si noi de ale noastre. Dupa parerea mea, furt in fotbal inseamna o nedreptate grava, de exemplu cand arbitrul da afara un jucator de-al tau pentru o vina imaginara, cand acorda echipei adeverse un gol din ofsaid sau cand iti anuleaza tie un gol pe motiv de ofsaid inexistent. A facut arbitrul polonez asa ceva? Nu. Singura lui "vina" e ca ar fi prelungit nepermis de mult o partida care ar fi trebuit, dupa niste pareri neavizate, sa se termine cu cateva minute mai devreme.

In primul rand ca sa ne lamurim, ar trebui ca cineva sa ia inregistrarea meciului si sa totalizeze intreruperile. Pana atunci, mucles, vorba lui Gigi. Totusi, hai sa presupunem ca intreruperile au totalizat 5 minute si arbitrul ar fi prelungit jocul cu inca 3 minute date de la el. De unde putea el sa stie ca vor marca italienii si nu stelistii?

Fratilor, fotbal mare nu se poate face dupa ureche si nici cu 7 antrenori schimbati pe sezon. Voi vreti rezultate fara munca, ceea ce va spun eu ca nu se poate. Eu cred ca Steaua, daca va fi condusa intelept sezonul asta, va putea abia peste un an sa ridice pre