• Zeci de persoane in varsta s-au inghesuit si ieri la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Iasi, fiind nevoiti sa imprumute cateva sute de lei, pentru a avea ce pune pe masa • Dupa ani intregi de munca, pensionarii ieseni au ajuns sa imprumute sume derizorii, pentru a putea pune muraturi pentru iarna sau pentru a cumpara rechizite nepotilor
Pensionarii ieseni au fost umiliti de ziua lor. Zeci de persoane in varsta s-au inghesuit si ieri la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Iasi, fiind nevoiti sa imprumute cateva sute de lei, pentru a avea ce pune pe masa. Cu capul in pamant si abia tinandu-se pe picioare, batranii, imbracati saracacios, asteptau, cuminti, randul la ghiseele unde, cred ei, mai pot gasi o urma de speranta. Dupa ani intregi de munca, pensionarii ieseni au ajuns sa imprumute sume derizorii, pentru a putea pune muraturi pentru iarna sau pentru a cumpara rechizite nepotilor. "Am venit cu cuscra mea sa luam un imprumut, pentru ca nepotica noastra nu are caiete la scoala. Parintii ei nu reusesc sa iasa din datorii, iar intretinerea si mancarea le "inghite" tot salariul. Nu au mai apucat sa stranga bani si pentru manuale sau rechizite, asa ca singura speranta mai e la noi. Banii pe care ii puteam lua de aici erau prea putini, pentru ca pensia mea abia trece de sapte milioane, asa ca s-a oferit si cuscra sa se imprumute. Este o rusine ca am ajuns in situatia asta, nu mi-am imaginat vreodata ca voi avea batranetile astea. N-am imprumutat in viata mea nici un ban de la parinti, dar iata ca acum suntem nevoite sa ne injosim, desi am muncit 30 de ani", a mentionat Aurelia Costache, o pensionara trecuta de 70 ani.
Spera sa moara
Cu o resemnare sumbra, care li se poate citi pe chip, varstnicii din Iasi au gasit in ideea mortii singura scapare din calvarul zilnic la care sunt supusi, fiind nevoiti sa se
