Pe Planeta Omidozuzelor totul era pregătit pentru Marea Metamorfoză. Din casele rotunde, făcute din fire strălucitoare de mătase, nu se auzea nici un zgomot. Flori mari, cît copacii, îşi unduiau petalele colorate răspîndind un parfum ameţitor.
Dilematix se aşeză la umbra unei flori, obosit de atîtea teleportări. Îi mai trebuia o singură găleată de norosam, pentru ca gărgăromaşina să pornească şi să-l aducă înapoi pe Pămînt. Nici nu ştia unde se află. Privind în jur, observă în faţa lui, scris din polen, cu litere mari, un anunţ: „Angajăm inspiratori şi expiratori. Dacă sînteţi interesaţi, apăsaţi pe butonul roşu şi vă vom căuta imediat.“
DE ACELASI AUTOR Ghici ce-ți aduce Moșul! Mecanismele de siguranţă Dilematix apăsă curajos pe buton şi aşteptă. Zgomote se auziră de undeva de sus şi, cînd îşi ridică privirea, nu-i veni să creadă!… Lipită de tulpina unei flori, în mare viteză cobora o carte. Se aruncă în iarba înaltă, aşteptînd să audă o bufnitură sau o explozie... însă nimic nu se întîmplă. Cartea ateriză fîlfîind din filele ei. Pe coperţi era o scurtă introducere: „Bine aţi venit pe Planeta Omidozuzelor! Specia noastră este paşnică în general, dacă păstraţi liniştea în timpul metamorfozei, dacă nu…“. Şi Dilematix nu mai apucă să citească restul, căci fila se deschise şi din ea apăru o vietate cu ochii mari, albaştri şi cu o gură mare. Însă oricît se uită Dilematix la ea, nu reuşi să-i găsească nasul. Dădea tot timpul din mîini, jucîndu-se cu nişte fire colorate.
– Bună ziua, eu sînt un iţohondru, iar tu pari a fi un pămîntean... Iţohondru făcu un pas către el şi începu să strănute.
– Cît praf ai adus cu tine… Nu-mi povesti pe unde ai umblat! Iţohondru mai făcu un pas dorind să-i întindă mîna, însă fu zguduit de strănuturi.
– Miroşi groaznic a norosam…
Şi iţohondru scoase o frunză de la piept şi începu să-şi şteargă picioar