Slavă Domnului că gramatica a rămas departe de aria competenţelor guvernamentale!
Acolo, unde regulile există pentru a fi aplicate şi respectate, sunt cinci silabe. În lumea reală, Elena Udrea n-ar putea fi împărţită niciodată atât de simplu. Adevărul? Abecedarul politic nu prea ştie ce să facă cu ministrul turismului. Succesiunile de vocale, semivocale şi consoane nu spun nimic nici la sediul PDL din Modrogan, nici la Palatul Victoria, acolo unde, după mutările recente de pe scena politică, Elena Udrea a rămas cel mai influent şi vizibil membru al guvernului.
Cabinetul Boc? O butaforie în care toate colajele din carton viu se mişcă, vorbesc şi acţionează întru serenitatea, confortul şi extravaganţa singurului corp autonom prezent în peisaj. Corpul doamnei Udrea. De la acest punct încolo, cele cinci silabe încep să nu mai conteze. Pur şi simplu, ministrul turismului nu (mai) răspunde niciunei reguli de fier a gramaticii politice. Elena Udrea a devenit un sistem de sine stătător. Iar pe eticheta de utilizare scrie doar atât: obiect înzestrat cu o forţă magică, capabil să-l ajute pe Traian. În schimbul adoraţiei oarbe, cele cinci silabe compun cel mai efi cient fetiş prezidenţial şi, poate, cea mai pregnantă marcă a celui de-al doilea mandat Băsescu.
"O femeie preşedinte?", a început deja să circule timid în spaţiul public. S-a întrebat, la începutul săptămânii, domnul Cătălin Avramescu, unul dintre oamenii fideli proiectului democrat-liberal. O vor face, din ce în ce mai des, toţi oamenii preşedintelui. Până când masa critică va atinge temperatura de fierbere. Elena Udrea nu are nevoie de prea multe jaloane pentru a-şi croi drumul spre vârful piramidei. Urmăriţi-i cariera publică din ultimii cinci ani.
În februarie 2005, când actualul ministru al turismului intra pe poarta Palatului Cotroceni, pentru a-şi începe mandatul
