- Diverse - nr. 642 / 2 Octombrie, 2010 Draga nepoate, viata iti ofera surprize la care nu te astepti! O asemenea lovitura mi-au distrus copilaria, tineretea, m-au maturizat inainte devreme. Asculta intamplarea! Intr-o buna dimineata, eram cu mama mea si cu strabunica ta in casa. Deodata, cineva bate la usa, o deschide larg si, cu un aer maret, ii spune mamei: "Am venit sa va spun ca aseara m-am culcat Luca, iar dimineata m-am sculat Lukacs! Asadar, doamna, ia-ti copilul si ce ai si du-te de unde ai venit! In Ungaria Mare, sotiile si copiii de ofiteri nu au ce cauta! Aceasta secventa s-a petrecut dupa 30 august 1940, data care a ramas in sufletul romanesc, in special al celor alungati, o nedreptate nationala, care timp de patru ani va costa vietile atator tineri care si-au jertfit viata pentru eliberarea nordului Ardealului. In oras, mare miscare. Unii cantau, altii injurau "olahii". Fiecare, obligatoriu, trebuia sa aiba la guler rosu, alb, verde, cocarda cu care se mandreau. Din cand in cand, geamuri sparte. Se auzeau pocnete de arma, nu stiu de unde, ca armata nu tragea. Singurul cantec pe care l-am retinut era cel despre Horthy Miklos. La noi, in casa, locuia o familie de ofiteri de la Regimentul 24 artilerie, podul Mures. A venit acasa, cu doi militari, spunandu-ne ca trebuie sa parasim orasul, ca, din clipa in clipa, lucrurile scapa de sub control. Primaria spune scurt: scapa cine poate! Noroc cu ofiterul, altfel picam in mana horthystilor. La Gara mare, o garnitura "bouvagon" astepta regimentul. Eu si maica-mea am umplut o lada de campanie cu haine, si dusi am fost cinci ani! Eu, copil fiind, am trecut prin toate valtorile timpului. Am inceput culcatul si dormitul pe paie, in vagon, timp de sase zile. Mancare, pe apucate. Pe langa calea ferata veneau taranii si ne mai dadeau cate ceva de-ale gurii. Unii ii injurau pe ofiteri si ii faceau lasi: de ce au