Cine s-ar fi luat, saptamana trecuta, dupa imaginile si comentariile Antenelor si (mai ales) ale Realitatii TV, ar fi putut crede ca in Romania are loc o revolutie sindicala, o batalie dramatica a "clasei muncitoare", cu o administratie corupta si acaparatoare.
In fapt, cu exceptia a doua-trei imbranceli de forma (pentru a justifica totusi rostul deplasarii in Bucuresti), in Piata Victoriei, in fata guvernului, a avut loc o noua chermeza sindicala. Singura deosebire fata de alte manifestari de gen a fost ca, in locul "Pinguinului", de data asta s-a dansat "Hora Unirii!". Televiziunile-vuvuzea au dat, inca o data, cu bata in balta, demonstrand ca exista o limita a manipularii ce, atinsa, se intoarce impotriva organizatorilor. "Campaniile" celor doua trusturi mediatice, orientate evident impotriva unui singur "obiectiv", indiferent de pozitia sau implicarea lui, au devenit satioase, provocatoare de greturi, ca un unic fel de mancare, oferit mereu, oricand si oriunde, pana la refuz. Dupa Realitatea si Antene, d-l Basescu, presedintele Romaniei, este vinovat de toate: de criza economica mondiala, dar si de dezastrul administratiei spitalelor de stat, de seceta de peste vara, dar si de venirea iernii ("Iarna nu-i ca vara!") s.a.m.d.
Nu mi-am propus sa fac o analiza a modalitatilor de manipulare mediatica, realizate de cele doua trusturi de presa. Nu vreau sa atrag atentia ca "numele mari" momite cu "drepturi de autor" uriase, de patronii firmelor in cauza s-au tras mai in spate din corul huiduitorilor presedintelui. Locul lor a fost preluat de personaje hilare, precum D. Diaconescu (Partidul Poporului OTV) sau scoase din naftalina Istoriei, precum C. V. Tudor. Discursurile acestora, aiuritoare, au rolul de a suplini bruma de rationalitate pe care "analistii seriosi" o inoculau demersului antiprezidential. "Planul" mogulilor e simplu: d-l Basescu si partid
