Artist, păpuşar, scenograf, membru fondator al Teatrului de păpuşi din Brăila şi primul profesor gălăţean de mânuire a marionetelor.

Viaţa sa s-a învârtit în jurul teatrului şi a frumosului. A moştenit dragostea pentru arte, frumos şi teatru de la tatăl său, marele pictor şi scenograf Mihail Gavrilov. „Când eram copii, eu şi fratele meu ne-am înjghebat un teatru de păpuşi. Tata ne-a ajutat să creăm aceste păpuşi.

Eu l-am primit cadou, din Anglia, pe Dotei- cel de-al şaselea pitic din Alba ca Zăpada. Ţin minte că aveam 14 ani ani, iar fratele meu 15 ani", povesteşte Nicolae Gavrilov.

În 1949, împreună cu tatăl său a înfiinţat Teatrul de Păpuşi din Brăila. A lucrat patru ani ca mânuitor păpuşi pe aceeaşi scenă cu celebrul actor Ştefan Mihăilescu Brăila. „El nu putea mânui, era doar voce" , povesteşte interlocutorul nostru.

Puţin mai târziu, în anul 1952 a venit la Galaţi şi a înfiinţat Teatrul de Păpuşi. La acea vreme se numea „Cravata Roşie" : „Există atestat, se poate dovedi foarte uşor lucrul acesta. Ţin minte că am început într-o clădire nepotrivită, apoi am cerut să mi se permită să transform, la subsolul Univestităţii de azi, o cameră, într-o sală de spectacol. Am adus mânuitori de păpuşi din Iaşi. După câteva zile, am dat şi primul spectacol".

S-a angajat apoi la Teatrul de Estradă (n.r Teatrul Muzical Nae Leonard), unde s-a ocupat de decoruri şi scenografie. A făcut decorurile pentru piesele „ Nota 0 la purtare", „Toţi fii mei", „Dragoste şi numai dragoste", „Sugestii şi reclamaţii". A avut onoarea să lucreze cu regrtatul om de teatru, Aurel Manolache.

Colecţionar de artă

În frumoasa sa casă, de pe strada Bălcescu, păstrează cu sfinţenie o colecţie de lucrări de pictură şi grafică de-ale tatălui său, marele artist Mihail Gavrilov. Afirmat ca pictor şi grafician, acesta a rămas în memoria celor care l-au cunoscut ca un re