"Sunt tare bucuroasa si mandra de ce-am trudit pana acum"
Se spune ca toamna se numara bobocii. Sa-i numaram si pe-ai dumneavoastra, Veta Biris!
Din an in an sunt mai bogata! Bogata in cantec si-n suflet! Nu stiu alti interpreti de muzica populara ce motivatii au in cariera, dar pe mine ma calauzeste gandul ca imbogatesc si eu, cu cat de putin, lada de zestre a neamului nostru. Nu las sa se astearna praful pe ea. Toate cantecele pe care le cant sunt comori mostenite, autentice, curate si scumpe ca aurul. Am umblat cu ele prin toata tara, la spectacole, in festivaluri, ori chemata la nuntile noastre ardelenesti. Peste tot am fost cu aceeasi bucurie, fie ca am cantat la un camin cultural satesc, fie intr-o sala somptuoasa de concerte din Germania ori Austria. Si peste tot, am simtit ca lumea care a fost in fata mea si-a lasat acasa grijile si a cantat cu mine, plina de bucurie.
Fata de alti colegi de scena, stramutati la oras, si inregimentati in mari ansambluri de muzica populara, dvs. ati ales sa ramaneti acasa, in vatra satului. Ati pierdut sau ati castigat?
Daca am refuzat mirajul orasului si am ramas la tara, in satul meu natal de pe Tarnava Mica, Capalna de Jos, am facut-o tocmai pentru a nu ma rupe de lumea lui, care traieste, inca, in spiritul culturii taranesti. Am ramas intre consatenii mei, am muncit langa ei, m-am bucurat si am suferit asemenea lor si, mai ales, am cantat asa cum am auzit la ei. Iar daca Bunul Dumnezeu mi-a dat un glas mai frumos ca al altora si sansa de a iesi in lume, n-am facut-o spre fala mea, ci spre a arata si altora minunatele noastre cantece de pe Tarnave. Sunt un om modest, o femeie simpla, care isi lucreaza gradina, isi creste nepotii, si care multumeste Domnului pentru sanatate si pentru roadele pamantului.
Careu de asi: Ioan Bocsa, Dumitru Farcas, Veta Biris si regretatul D
