Luminita Voina-Raut, "Traducerile din poveste", Editura "Vellant" (tel. 021/211.77.56), 152 pag.
Despre traducatorii de beletristica si ingrata lor munca (in sensul ca e subevaluata si ignorata de majoritatea cititorilor) am mai scris si o sa mai scriu, fiindca e nedrept sa nu li se recunoasca meritele in functie de dificultatea textelor originale. Translarea implica eruditie, inteligenta exegetica, rabdare si, mai ales, talent literar - calitati nu prea des intrunite in persoana unor "simpli" cunoscatori de limbi straine. De aceea apar si numeroase traduceri proaste (in cele mai multe edituri, redactorii nu mai fac confruntarea cu originalul, iar tinerii fara pregatire specializata lucreaza dupa cat sunt platiti, adica putin). Nu intamplator, la noi, unele din cele mai bune traduceri sunt facute de poeti, prozatori sau universitari specializati pe cate o arie literara, pasionati de profesie si dornici de a impartasi cu semenii bucuriile lor de lectura. Traducatorul, cand nu o face doar din ratiuni alimentare, e prin natura lui un altruist, constient de responsabilitatea fata de autorul admirat.
Luminita Voina-Raut, traducatoare de literatura din tarile hispanofone, e in primul rand o cititoare pasionata, indragostita pe viata de anumiti autori - Julio Cortazar, Luis Bunuel, Ernesto Sabato, Mario Vargas Llosa, Bryce Echenique, Juan Marse, intre altii - la a caror cunoastere in Romania a contribuit. Fiindca se implica total in munca rabdurie de a echivala in romaneste opere ale scriitorilor iubiti, atinge un soi de jubilatie a re-crearii, dupa cum se confeseaza: "Se intampla un lucru ciudat: ori de cate ori traduci, simti nevoia, in timp ce urmaresti ideea, sensul exact al frazei care trebuie cu sfintenie respectat in limba tinta, sa urmaresti si un altfel de ritm, de asta data unul interior, care vibreaza odata cu vorbele asternute pe hartie, generan
