Pe la jumătatea lunii iunie, deci imediat după absolvirea şcolii de muzică şi a claselor gimnaziale, eu mi-am făcut bagajul, mi-am strîns catrafusele, iar cu cinci ediţii diferite ale lui Dilematix sub braţ, am sărit în tren spre Cluj. De ce? Se pare că ajunsesem la faza naţională a unui concurs de proiecte. În ce vagon? Doi. Şi cu cine am stat? Păi, am mers cu prima mea dirigintă, o suuuperprofă de română, chiar cea care m-a bătut la cap cu excursia asta, şi cu două eleve ale dumneaei care sînt cu doi ani mai mici ca mine, cu încă o doamnă profesoară la fel de tare din Liceul Greco-Catolic, profă care ne trimite mereu cele mai şoriceşti texte, şi cu alţi trei oameni, cu un an mai mici ca mine.

Acum hai să vă spun numele noastre de cod, ca să vă pufnească rîsul. Cele două eleve ale fostei mele diriginte erau Ivonuşka şi Denisa, pe care nu o cheamă Denisa, dar nimeni nu îi reţinea niciodată numele şi toţi inventau cîte un nume cu iniţiala‚ D, aşa că am tachinat-o în grup şi-am botezat-o Denisa. Pe profa lor o putem numi pur şi simplu „diriga“, iar pe cealaltă profă hai s-o ascundem sub denumirea de „profa de română“. Cea mai interesantă poreclă este a lui Matei: fiind noi în inima Clujului, i-am zis mai întîi Matei Corvin. S-a plictisit repede, aşa că i-am spus Corvi, dar nici aşa n-a fost mulţumit! Ce să-i faci dacă e încăpăţînat? M-am enervat şi am urlat după el, cînd ne-a luat-o în faţă, „Corvinaş, băiete!“ şi uite aşa a fost strigat mai departe. Cele două colege ale lui, Bianca, supranumită „amanta lui Justin Bieber“, care şi el avea o poreclă un pic mai deşucheată, şi Raluca, „Ginger“ să-i spunem, erau cele mai tăcute şi mai retrase. Noi, ceilalţi, eram prea bucuroşi şi muuult prea energici pentru restul lumii. Bine, în afară de Denisa, care a ras două cărţi în cele patru zile la Cluj! La cît de cu nasu’ în calendar a fost, vă recomand cărţile Fascinaţ