Chiar dacă Executivul european a decis să continue monitorizarea pe Justiţie a României, oficialii de la Bucureşti sunt excesiv de optimişti.

După patru ani de funcţionare a Mecanismului de Cooperare şi Verificare, nimic nu s-a schimbat. Cetăţenii români au tot mai puţină încredere în sistemul de justiţie din ţara lor. Ori Comisia Europeană nu a reuşit să gestioneze bine acest mecanism, ori România este intratabilă.

Cu câteva zile în urmă, la Bucureşti, ministrul de Justiţie era încrezător că toate instituţiile implicate în rezolvarea problemelor semnalate de raportul Mecanismului de Cooperare şi Verificare vor lucra coordonat şi aplicat pentru ca în timp scurt să nu mai fie nevoie de Mecanism. Sperăm ca acest nou angajament să nu fie doar răspunsul la decizia recentă a Consiliului Uniunii Europene de a sprijini propunerea Comisiei Europene vizând continuarea aplicării Mecanismului de Cooperare şi Verificare pentru România şi Bulgaria. Căci mai mult decât relaţia Guvernului român cu Comisia Europeană, autorităţile noastre au datoria de a oferi cetăţenilor cadrul complet de funcţionare a statului de drept, iar cetăţenilor europeni garanţia că pot găsi în România o administraţie publică şi o Justiţie care susţin un mediu de afaceri serios şi stabil.

„PIATRA DE MOARĂ"

Dar de ce este o „piatră de moară" Mecanismul de Cooperare şi Verificare? Pentru că arată faptul că autorităţile din România nu-şi îndeplinesc obligaţiile faţă de cetăţenii proprii şi nu-şi respectă angajamentele faţă de partenerii din Uniunea Europeană. Iar Comisia Europeană are probleme de credibilitate, căci a inventat un mecanism-apendice pe care nu reuşeşte să-l gestioneze convingător.

În decembrie 2006, când Comisia Europeană şi guvernele de la Bucureşti şi Sofia au convenit să pună în aplicare Mecanismul de Cooperare şi Verificare, Bruxelles-ul recunoştea că teoria condi