- De la un timp, în fiecare zi încerc să mă regăsesc. Alerg după mine, în stânga şi în dreapta, toată ziua şi caut să ajung la mine, să mă înţeleg. Şi asta pentru că acţionez ca un somnambul, în haosul ăsta din jurul meu.
- În jurul nostru, completez eu spusele amicului meu. Aşa că nu eşti singurul aflat în această stare. N-avem ce face, astea sunt vremurile. Poate vom ajunge vreodată să ne trezim.
Somnambulul acţionează în timpul somnului profund ca şi când ar fi lucid, iar când se trezeşte nu ştie ce s-a întâmplat în somn. Problemele complicate ale vieţii ne fac să ne comportăm de multe ori ca nişte somnambuli.
Somnambulismul este un somn patologic. Somnambulul are un comportament complex şi automat. Acesta se scoală dintr-un somn profund, fără să se trezească, la aproximativ două ore după adormire şi execută acţiuni diverse, comportându-se ca şi când ar fi treaz. Majoritatea somnambulilor se plimbă prin cameră sau merg la bucătărie. Sunt mai puţini cei care ies din casă şi chiar conduc automobilul. La un moment dat, aceştia se întorc în pat spontan, iar dacă sunt treziţi în timpul stării, la început, sunt confuzi. Când trezirea din starea respectivă se face brusc pot avea reacţii agresive. Se pot răni sau pot reacţiona violent. Iată un exemplu tipic de somnambul în transă.
Într-un spital din Paris a fost angajată ca asistentă o tânără în vârstă de 24 de ani, care s-a dovedit ulterior a suferi de somnambulism. Prima manifestare s-a produs într-o noapte, episod observat, cu stupefacţie, de medicul de gardă. Fata s-a sculat de pe pat şi s-a urcat în pod, unde se afla o cameră în care dormise mai înainte. A deschis fereastra care dădea spre acoperiş, a ieşit pe ea şi, după aceea s-a plimbat pe acoperiş, urmărită, cu groază, de o altă asistentă. Apoi a intrat pe o altă fereastră, în final, coborând pe scări. Medicul de gardă a remarca
