Milioane de euro sunt risipite în proiecte făcute pentru scopuri personale, sub paravanul integrării rromilor în societate, educaţiei sau creării de locuri de muncă. O asociaţie a rromilor sibieni a accesat, în 2009, 40.000 de euro din fonduri PHARE pentru ridicarea unui atelier meşteşugăresc. Rezultatul final: o magazie abandonată.

Anul trecut, ţiganii din satul sibian Prislop au crezut că Dumnezeu şi-a întors în sfârşit privirea spre ei. Pentru un sat de 300 de oameni, pierdut printre nişte dealuri, unde sărăcia se simte ca acasă, anunţul că Prislopul va fi pentru prima oară legat printr-un drum asfaltat de comuna Răşinari a picat mai ceva ca un dar divin.

Şi tot anul trecut, localnicii primeau o altă veste mustind de optimism. Se făcea că un ONG local, Asociaţia Rromilor din Mărginimea Sibiului, a obţinut fonduri europene pentru ca ei să poată munci ceva concret şi să mai şi primească bani pentru asta. Paşii către bunăstare ai rromilor din Prislop urmau să strabată următoarele etape: construcţia unei hale în sat, instruirea lor pentru a face mături şi produse de artizanat şi, în final, vânzarea acestora către cei interesaţi.

Astăzi, oamenii se duc la margine de sat să privească mastodontul din tablă ondulată, denumit generic, în zonă, „hala". Povestea halei de la ieşirea din comuna Răşinari începe cu un proiect, finanţat din fonduri PHARE: „Facilitarea accesului pe piaţa muncii a rromilor din satul Prislop". Enunţată uman, prin vorbele primarului aşezământului, Bogdan Bucur, iniţiativa ar fi trebuit să se construiască pe următoarele coordonate: „Se construia hala asta, care s-a şi construit şi pe care o puteţi vedea aicea, iar ţiganii din sat făceau cozi de mături, topoare, târnăcoape, lopeţi, tot ce se putea. Apoi se găseau solicitanţi pentru produse şi se vindeau. Oamenii ăştia urmau să aibă bani", explică edilul. Frumoasă în teorie, explicaţia