Vremurile de altă dată, în care, în fiecare zi, în Recaş apărea câte un nou şantier destinat ridicării unui palat ţigănesc par să fi intrat în negura istoriei. Criza economică "a lovit" şi buzunarele ţiganilor, mulţi dintre aceştia ajungând să îngheţe lucrările, astfel că palatele impozante par a fi uitate.

Dacă altă dată, şoferii care aveau drum prin Recaş priveau cu mirare, admiraţie sau frustrare către casele înalte de câţiva metri lustruite cu aur, acum, din ele nu a mai rămas mare lucru, majoritatea construcţiilor părând abandonate.

O soluţie eşuată: imobiliarele

Ţiganii recunosc că nu îşi mai pot permite acele domenii, astfel că, unii dintre ei, au încercat să le vândă prin firmele de imobiliare. Tentaţia că ar putea câştiga sume mari de bani în urma vânzării construcţiilor i-a determinat pe mulţi agenţi să accepte propunerea, doar că, cei interesaţi au întârziat să apară.

De vină este "bunul gust" promovat de palate, dar şi preţul cerut pe clădirile înalte cât un bloc: chiar şi un milion de euro.

Cu toate că acoperişul stă să pice sau prin multe turnuleţe bate vântul, proprietarii nu se grăbesc să îşi reamenajeze locuinţa sau să finalizeze construcţiile, iar Primăria Recaş nu are temei legal pentru a forţa mâna ţiganilor. Astfel, Recaşul, oraş recunoscut, în trecut, pentru palatele de lux ţigăneşti, a ajuns să aibă pe raza sa doar coloşi de beton şi metal.

"Lumea râde acum de noi că am sărăcit. E drept, nu avem la fel de mulţi bani ca înainte de criză, dar o să ne revenim noi. Şi atunci o să investim în locuinţe ca să avem cele mai frumoase palate. Trebuie doar să aşteptăm vremurile alea mai bune", spune Romică Tivon, unul dintre proprietarii de palate pe jumătate ridicate din Recaş.