După tergiversări, dispute şi controverse, mult aşteptatul parteneriat public-privat a obţinut votul Parlamentului. Mediul de afaceri nu are, însă, niciun motiv de bucurie. Noua lege a parteneriatului public-privat, adoptată la jumătatea lunii septembrie, este la fel de neclară, ba chiar lipsită de fundament juridic şi imposibil de aplicat.

Între 2002 şi 2010, doar două proiecte de parteneriat public-privat au ajuns să fie semnate şi doar unul a intrat în faza de execuţie - modernizarea şi operarea aeroportului din Bacău.

Mai citiţi şi:

Top „Forbes 500 Miliardari“, la un preţ special cu „Adevărul“

Ambele proiecte au fost construite pe baza ordonanţei de guvern din 2006 care reglementează contractele de achiziţie publică şi de concesiune. Un act normativ care este suficient de acoperitor şi care a dovedit că poate avea rezultate concrete şi în sfera parteneriatului public-privat (PPP).

O LEGE INUTILĂ

Ceea ce a cerut, de fapt, mediul de afaceri a fost o îmbunătăţire a legislaţiei existente, astfel încât proiectele de PPP să se poată derula mai rapid şi mai simplu. Ceea ce a obţinut prin noua lege nu este nimic altceva decât un nou obstacol în calea parteneriatelor public-private, confuzie şi alte tergiversări. „Nu am făcut decât să ne ascundem după deget. Am creat în mod formal un nou instrument de lucru, fără a răspunde problemei de fond. Iar problema era modul în care putem face ca Ordonanţa 34 din 2006 să funcţioneze mai bine în cazul parteneri atelor -public-private", susţine Francisc Peli, partener al casei de avocatură de business PeliFilip. George Mucibabici, preşedintele firmei de consultanţă Deloitte, pune lucrurile într-o lumină şi mai tranşantă: „Problema nu era, neapărat, în zona legislativă.

Realitatea este că nu există suficientă voinţă şi implicare politică. Iar când există voinţă, nu avem cunoştinţele necesare,