În 1962 generalii americani plănuiau un fel de 11 septembrie 2001.
După 11 septembrie 2001 şi, cu deosebire, după ce administraţia Bush a intervenit militariceşte în Afganistan şi în Irak, invocând necesitatea ca America să se angajeze într-un război pe viaţă şi pe moarte împotriva terorismului, au apărut numeroase cărţi, articole (tipărite şi online) care au pus la îndoială versiunea oficială.
Demontarea versiunii oficiale a avut şi are drept temei ipoteza că anumite forţe din SUA, ba chiar, după unii, chiar Administraţia Bush, au provocat tragedia pentru a putea justifica în faţa poporului american şi a lumii declanşarea războaielor din Afganistan şi Irak, dar mai ales, pentru a exagera sau chiar a crea un nou Duşman, de care complexul militar-industrial avea nevoie după prăbuşirea comunismului. Unii autori au ţinut să reamintească faptul că în istoria Americii au mai fost asemenea momente în care sprijinul opiniei publice interne şi internaţionale pentru o intervenţie militară a fost obţinut de Casa Albă prin acceptarea tacită a unor acţiuni duşmănoase care, în ultimă instanţă, puteau fi prevenite (Pearl Harbor, incidentele din Golful Tonkin) sau - şi mai grav - au fost regizate chiar de către americani (explozia crucişătorului Maine în 1888 pentru a justifica războiul împotriva Spaniei, în urma căreia Cuba a trecut sub stăpânirea colosului de la Nord).
Faţă de ceea ce se numeşte teoria conspiraţionistă, potrivit căreia 11 septembrie 2001 a fost provocat de anumite forţe din SUA şi a fost pus pe seama Al Qaida, s-au adus numeroase obiecţii. Principala - şi cea mai grea de combătut - a fost următoarea: E greu de crezut, dacă nu chiar imposibil, că în rândurile militarilor, şefilor CIA sau ale Administraţiei pot exista oameni atât de cinici încât să sacrifice vieţile unor americani pentru a putea justifica o intervenţie militară. Acestei obiecţii i
