Nici după 15 ani de la încheierea războiului civil, sârbii, croaţii şi musulmanii nu par pregătiţi să convieţuiască ca naţie unitară. Bosniacii şi-au desemnat reprezentanţii la preşedinţia tripartită a ţării, în parlamentul central din Sarajevo şi în cele regionale.

Este al şaselea scrutin după războiul din 1992 -1995 şi, la fel ca precedentele, vine la capătul unei campanii dominate de retorica naţionalistă, dovadă că Bosnia rămâne în continuare o ţară profund divizată de criterii etnice.

Aspirantă la statutul de membră a UE, Bosnia nu pare să facă progrese în acest sens. Reformele economice şi politice necesare aderării stagnează. Cele trei comunităţi ce alcătuiesc populaţia ţării -sârbă, croată şi musulmană - continuă să fie divizate, părând incapabile să depăşească ororile războiului civil de acum 15 ani (soldat cu peste 100.000 de victime).

Liderii comunităţilor au adoptat un discurs naţionalist din ce în ce mai agresiv, accentuând divizarea politică între cele două entităţi administrative ale ţării- Federaţia croato-musulmană (51% din teritoriul ţării) şi Republica Srpska (49%).

Ambiţii secesioniste

Rezultată ca act provizoriu din acordurile de la Dayton (1995), Constituţia bosniacă nu a fost încă reformată, fapt ce permite fiecărei comunităţi să-şi utilizeze dreptul la veto, în numele «interesului naţional», pentru a bloca orice decizie a puterii centrale de la Sarajevo. Or, UE a atras atenţia în repetate rânduri că Bosnia are nevoie de o putere centrală credibilă, iar mai nou a ameninţat că nu va mai primi fonduri, dacă grupurile etnice nu vor coopera între ele.

Avertismentul vizează mai ales Republica Srpska şi intenţiile separatiste ale liderilor acesteia. În preziua scrutinului, Valentin Inzko, emisarul UE în teritoriu, a atras atenţia că Europa „nu va accepta o secesiune". Cu toate acestea, premierul Republicii Srpska, M