Gloria sportivă ajunsă pe umerii unui tânăr cu mai puţine calităţi morale devine grea, peste măsură de grea.

În sensul său larg, sportul este un fenomen general, o categorie socială, un proces social obiectiv. Tinerii pătrund în sport cu anumite intenţii, scopuri şi preocupări. Din dorinţa de glorie sau de câştig. Dar şi pentru a trăi într-un climat sănătos, cinstit. Abordarea sportului este întotdeauna complexă. Sunt motive, interese, ţeluri. Cu cât performanţele sportive sunt mai înalte cu atât rolul selectiv al sportului este mai mare, eliminând pe cei care nu-i pot face faţă. Cu alte cuvinte, ajung în coloana fruntaşă numai acei care dispun de anumite calită şi motrice şi psihice. Trebuie să fim conştienţi că aceste calităţi trebuie să fie pozitive, că a marca o evoluţie ascendentă în sport nu este uşor, că în astfel de situaţii poate fi influenţat însuşi caracterul sportivului.

Totul lasă urme în eul sportivului. Sportul însuşi nu face însă educaţie sportivului. Aceasta o pot face numai oamenii, valorificând valorile pozitive ale sportului. Aceasta este de fapt cea mai importantă constatare a cercetărilor ştiinţifice privind felul cum influenţează sportul caracterul sportivului. Gloria sportivă ajunsă pe umerii unui tânăr cu mai puţine calităţi morale devine grea, peste măsură de grea. Îşi spun cuvântul, în ultimă instanţă, pregătirea intelectuală a sportivilor, rezistenţa sa în faţa tentaţiilor.

Când însă gloria încununează frunţile unor oameni întregi, ale unor sportivi care au învăţat nu numai să lupte cu adversarul, cu cronometrul ori aparatele de măsurat, ci şi cu propriile lor limite - şi nu numai cele fizice - , atunci lucrurile merg pe făgaş normal. Şi aplauzele publicului, singurul doping admis, îi duc la victorie.