Trezit dintr-o ciudata amnezie, in septembrie 2010, liberalul Ioan Ghise si-a amintit brusc de o lege propusa inca in 1998, de catre un oarecare Ion Ciochina, presedintele Senatului de onoare al Asociatiei Jurnalistilor Generatia '90.
Nu garantez ca n-ar fi o eroare de transcriere, in sensul ca nu-mi este clar daca domnul Ciochina este presedintele Senatului de onoare sau presedintele de onoare al senatului Asociatiei.
Dar nu acest lucru este important. Important e ca legea respectiva, denumita provizoriu "Legea ziaristului" a ajuns in Parlament in 1999, a intampinat opozitie in 2001 si a fost retrasa in 2003. Cu asta, a murit. De atunci, nici presedintele Senatului de onoare, nici altcineva nu si-a mai amintit de ea. Era ca si intrata in eternitate.
Din eternitate, a scos-o brusc domnul Ghise - senator chiar in Senat, nu in gluma - a recitit-o, i-a placut la nebunie si a pus-o din nou pe masa.
Ba chiar, a declara scurt: "Daca cititi, si voi, tot documentul, dracul nu-i chiar atat de negru". Cu alte cuvinte, toti suntem de acord ca un drac negru e dezagrabil, dar unul bleu sau roz poate fi chiar atragator, cu singura conditie sa nu fie portocaliu.
Odata legea pusa pe masa, orice condeier, care scrie la ziar a aflat ce i se pregateste: sa joace pe sarma numai dupa melodia cantata de domnul Ghise, secondat de domnul Ciochina, initiatorul:
* sa faca parte din "cabinete jurnalistice"
* sa aiba "carnet de jurnalist"
* sa fie atestat la fiecare trei ani de un Colegiu National
* sa faca un control psihologic anual
In mod ciudat, legea nu prevede ca purtatorul de pix sa fie vaccinat contra difteriei si a gripei porcine, sa fie dezinfectat din trei in trei zile, sa nu aiba dintii cariati, sa nu fi platit contraventie pentru trecut pe stop, sa nu fie miop, schiop, netuns, chel
