Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a avut în ultimii patru ani un buget alocat de 9 miliarde de euro. Corect manageriaţi, aceşti bani ar fi adus României 1.000 de kilometri de autostradă.

Chiar şi cu cele mai mari preţuri întâlnite în Europa pentru construcţia unui kilometru de autostradă - 9 milioane de euro, tot am fi putut să ne lăudăm cu ceva. Dacă CNADNR ar fi preferat, spre exemplu, să facă drumuri naţionale de aceşti bani, în condiţiile în care un kilometru construit de DN costă 1 milion de euro, am fi avut o reţea de DN-uri invidiate şi de infrastructura Elveţiei. Jurnalul Naţional a urmărit contractele derulate de companie între anii 2007 şi 2010.

Mai exact, cum s-au aruncat bani pe proiecte finalizate parţial sau reluate la infinit. Numai pentru consultanţă şi proiectare cu efect aproape zero, după cum lesne poate constata orice şofer din România, CNADNR a aruncat 250 milioane de euro. Sumele au fost alocate pentru contracte care ani de-a rândul au revenit prin acte adiţionale, ani în care au mai smuls milioane de euro din bugetul statului. O bună parte din lucrările pentru a căror proiectare bugetul a pompat o groază de bani au rămas fictive. Altele au fost reluate ani de-a rândul, cu plăţi prin acte adiţionale, până când s-a ajuns la o variantă finală care a costat de câteva ori mai mult. Rezultatul?

Dacă în CNADNR ar exista o divizie de proiectare cu ingineri proprii şi nu s-ar mai plăti bani grei pentru ca alţii să împlinească "visele" companiei, cheltuielile ar scădea în medie cu 70%. Asta pentru că s-ar reduce costurile de regie, TVA-ul şi mai ales profiturile destul de generoase pentru care firmele private se angajează să realizeze proiecte în numele companiei. Cum în CNADNR au fost angajaţi mai mulţi agronomi decât ingineri, aşa cum a relatat şi Jurnalul Naţional în art