* un spectacol de trei ore, în care face un rol foarte bun Marius Stănescu * regia şi versiunea scenică îi aparţin lui Vlad Cristache, masterand la Arta actorului, clasa Victor Ioan Frunză

Să montezi un spectacol de Ibsen este o provocare, indiferent de nivelul tehnic şi calitativ la care ai ajuns ca regizor, iar Vlad Cristache a fost curajos, însă, din nefericire, spectacolul său este dezechilibrat. Prima parte păcătuieşte printr-o ancorare prea puternică în realitate, piesa pierzându-şi astfel din profunzime şi neatingându-şi scopul declarat de regizor. "Accentul se va pune pe rezonanţa în contemporaneitate a acestui poem clasic. Astfel, spectacolul va vorbi despre o societate contemporană întoarsă de la normalitate, în care scara valorilor este răsturnată, o societate care se scaldă în mediocritate şi care aplatizează conştiinţele indivizilor. Peer devine eroul-victimă al acestei lumi înnebunitoare prin banalitate, dedicându-şi viaţa evadării din mocirlă în speranţa conturării unui destin special", declara Vlad Cristache pentru teatru.webgarden.ro.

Sâmbătă, după prima parte a spectacolului, în care burlescul a fost supralicitat, au fost unii spectatori care chiar au părăsit sala. O altă greşeală a primei părţi este conturarea lui Peer ca un imbecil, un tânăr care face tot ceea ce face din prostie. Or, cine citeşte piesa poate observa că autorul a introdus anumite momente în care Peer vorbeşte cu sine, în faţa spectatorilor, tocmai pentru ca aceştia să realizeze că Peer nu este un prost, ci o persoană care dispreţuieşte lumea înconjurătoare şi o tratează ca atare. În scena în care Peer, dorind să se ducă la nunta celei de care a aflat că-l plăcea, Ingrid, pare că el îşi lasă mama să moară doar ca să mai facă o drăcovenie în plus, nicidecum pentru că mama voia să-i ruineze planurile crezând că aşa este mai bine pentru el, cum se înţelege foarte clar