Rănită de Napoli, Steaua şi-a revărsat furia ofensivă pe "studenţi".

Steaua are reacţie nervoasă. Chiar foarte nervoasă. Pentru cei interesaţi să afle cum arată o echipă abia trecută de coşmarul Napoli. Cu tot frigul sau poate din pricina frigului, roş-albaştrii au strîns rîndurile şi nu i-au luat de sus pe adversari. Le-au permis chiar obrăznicia de a deschide scorul, după o lovitură liberă executată de Ferfelea, apoi recuperată şi transformată de Varga, din marginea careului. În tribune, gradele au scăzut sub minus, din minutul 3, apoi au urcat brusc, peste două minute. Tănase a zburdat, a pasat, iar Stancu a egalat şutînd scurt, pe lîngă Niculescu. Iar cele cîteva mii de fani şi-au lăsat scaunele să se răcească.

Dacă asta nu înseamnă reacţie nervoasă, atunci cum se numeşte ceea ce a urmat? Furie colectivă împotriva stilului italian? Revoltă populară în careul Sportului? Prima parte a meciului a semănat izbitor cu primele 15 minute cu Napoli. Mai puţin arbitrul. Tudor pare pîinea lui Dumnezeu, unsă cu unt şi cu miere, în comparaţie cu blamatul polonez.

Stancu, "naşul" Sportului

Steaua a urcat foarte aproape de poarta "studenţilor" şi a rămas să ierneze acolo, pe tunuri. Susţinut de Tănase şi Apostol, Stancu a tras la poarta lui Niculescu din toate direcţiile. Pînă cînd adversarul a cedat presiunii, iar Pătraşcu a trimis în proprie poartă, cu capul (29). Golul nu l-a calmat pe Stancu, atacantul stelist reacţionînd din nou nervos în plasa Sportului (42). La 3-1, galeria a considerat că se impune să-i scandeze numele lui Lăcătuş. Un fior a trecut prin public cînd s-au anunţat minutele de prelungire. Doar două, iar "studenţii" se cuminţiseră şi luau notiţe.

Toată lumea cîntă şi dă goluri

Oaspeţii nu şi-au schimbat ideile modeste nici după pauză. În comparaţie cu Steaua, "gaşca nebună" a părut