Armele reprezintă o atracţie deosebită în orice colecţie, privată sau aflată într-odintr-o instituţie muzeală.  De aceea proiectul expoziţional „Exponatul lunii” continuă în luna octombrie la Muzeul Judeţean Botoşani cu un un obiect deosebit aflat în custodia instituţiei şi anume o spadă din secolul al XIV-lea, descoperită în anul 2001 pe malul Siretului într-o exploatare de nisip. Cei care doresc să afle mai multe informaţii despre acest tip de arme, ce reprezentau ele pentru omul medieval şi modul în care erau folosite în luptă sunt aşteptaţi să intre în holul Muzeului Judeţean, zilnic între orele 9 şi 17.   Foto : Tehnici de luptă cu spada din manuale medievale                                                                           +                   Spadele şi săbiile au fost considerate în Evul Mediu arme nobile, simboluri ale elitelor războinice din acele vremuri. Acestea erau folosite pentru a lupta de aproape, spre deosebire de arcuri şi arbalete, ce puteau răni şi omorî de la distanţă, fiind considerate din acest motiv nedemne iar cei care le foloseau ca fiind laşi. În iconografia creştină forţele răului folosesc întotdeauna arcuri, pe când îngerii au spade şi scuturi.              Denumirea medievală şi moderne are la origine cuvântul „spatha”, ce desemnează arma de lovit şi împuns din epoca romană şi a migraţiilor, cu lama dreaptă şi prevăzută cu două tăişuri. Sunt considerate spade armele ce prezintă aceste caracteristici şi au o lamă mai lungă de 30 de centimetri. În limbile romanice moderne termenul a supravieţuit în formele „spada” (portugheză), , „espada” (spaniolă), „epee” (franceză), sau „spadă” (română). În Ţările Române acest tip de armă  a fost  mai rar folosit începând din secolul al XVI-lea, ca urmare a adaptării la  tactica de luptă a Imperiului Roman, bazată pe cavaleria uşoară şi pe infanteria uşoară, care foloseau cu precăder