Evenimentele din ultimele zece zile arata ca PD-L, guvernul Boc si, nu in ultimul rand presedintele s-au speriat. Guvernantilor le este evident ca au intins coarda prea mult si ca este din ce in ce mai probabil sa fie indepartati.
Oricat ar afirma liderii portocalii ca nu se tem si ca sunt mai stabili ca niciodata, oricat ar clama faptul ca toate masurile au urmarit binele romanilor, in fine au inteles ca funia s-a apropiat de par si ca pericolul in ceea ce-i priveste este iminent.
Puse cap la cap, cateva declaratii ale saptamanii trecute sunt tot atatea motive de fiori pe sira spinarii pentru Boc si ministri sai. Pe de o parte, amanarea deciziei CCR, privind legea pensiilor, amanare care nu miroase deloc bine pentru pespectiva de aplicare a legii.
La aceasta se adauga declaratiile reprezentantilor UDMR, elegante, dar categorice, referitoare la masurile de austeriate si la conditionarea cresterii reala a salariilor de ramanerea la guvernare. Ca sa nu mai pomenim declaratia unor lideri ai UDMR care au spus explicit ca sunt deschisi la propuneri din partea PSD si PNL.
Boc are cosmaruri si din cauza Opozitiei, care a dovedit ca poate ajunge la o pozitie comuna si lasa impresia, chiar si la o analiza foarte atenta, ca este mai solida ca niciodata. In fata unei Opozitii care a depasit pana si conflictul major referitor la impozitarea progresiva, sansele ca motiunea de cenzura sa treaca sunt reale.
O alta spaima a lui Boc vine de la unii din membri PD-L, care nu mai accepta principiul batistei pe tambal. Nemultumiti, nesatisfacuti, multi pedelisti se uita din ce in ce mai des spre barca de salvare a Opozitiei. Iar Boc nu a uitat nicio secunda ca a ramas la guvernare, la ultima motiune de cenzura, doar cu avantajul a opt voturi. Asa mic si vanjos cum este, Emil Boc n-ar avea curajul sa faca o estimare a votrilor pe
