"Dimensiunea viorii, compozitia lemnului si compozitia lacului sint cele trei sisteme de cautare dupa care ma ghidez", explica prof.dr. Ion Sandu, care, pe linga inventica, se ocupa si de autentificarea viorilor. Mai multe viori ce ar fi putut fi realizate de cunoscutul Antonio Stradivari (1644-1737) au trecut in ultimii ani prin miinile si pe sub ochii vigilenti ai unui iesean care, insa, a spulberat iluziile proprietarilor. Prof.dr. Ion Sandu, unul dintre cei mai reputati inventatori romani, este ieseanul la care proprietarii instrumentelor muzicale vin din intreaga lume pentru a afla verdictul. Pasionat de metode inovative de datare si identificare, ieseanul a devenit un "virtuoz al falsurilor", putind identifica o copie a unui Stradivarius dupa doar trei criterii. "Dimensiunea viorii, compozitia lemnului si compozitia lacului sint cele trei sisteme de cautare dupa care ma ghidez", spune profesorul. Brad sau molid de 100 de ani, din nordul Croatiei Conform acestuia, lacul cu care este acoperita o vioara Stradivarius originala trebuie sa contina, printre altele, albus de ou, gips, borax, propolis si rasini. Pentru a analiza compozitia lemnului, insa, profesorul a realizat o intreaga documentare, putind fi considerat de drept un specialist. "Lemnul este de brad sau molid, un lemn de rezonanta din nordul Croatiei. Stradivari singur isi alegea arborii care trebuiau sa aiba peste 100 de ani si sa fie drepti. Ii testa cu un ciocanel din os. Ei trebuiau sa fie taiati in lunile ianuarie - februarie, trebuiau uscati timp de sapte ani, cu coaja si in absenta soarelui, dar la aer, si abia apoi se taiau blaturile", explica profesorul Sandu. Dintre cele 18 copii care i-au trecut pina acum prin mina, doar doua i-au atras atentia. "Una era realizata in 1923, in Cehoslovacia, iar una a venit din Suceava. Era deosebita. Avea un cap de drac pe ea", afirma profesorul. Aceasta are si