Octavian Goga s-a implicat activ în apărarea drepturilor naţionale şi sociale ale românilor ardeleni. Poziţia sa făţişă şi vehementă i-a atras arestarea şi primul proces de presă în anul 1911. A fost condamnat şi închis la Seghedin, unde l-a vizitat însuşi I.L. Caragiale.
Înfiinţase în 1907 revista "Ţara noastră", publicaţie pentru popor, a societăţii Astra din Sibiu. A strigat în poeziile sale durerea clăcaşilor din Ardeal, întruchipând în poeme "cântarea pătimirii noastre". În volumul "Însemnările unui trecător", apărut la Arad, în 1911, Octavian Goga înfăţişează crezul său literar: "Am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui. (...) Am văzut în scriitor un semănător de credinţe şi un semănător de biruinţă. Atmosfera în care trăiam eu nu putea să producă o altă conştiinţă literară decât aceasta. Mi se pare că în asemenea circumstanţe, frământările de ordin pur individual trebuie să fie puse la o parte."
Octavian Goga s-a pronunţat ferm împotriva artei pentru artă, alăturându-se celor care au proliferat arta cu tendinţă, poezia militantă. Scopul său declarat a fost să sprijine poporul din care făcea parte, în lupta pentru eliberare naţională şi socială. Ardoarea sa patriotică l-a făcut să devină o figură emblematică a revoltei. A fost membru al "Ligii unităţii politice a tuturor românilor", de la tribuna căreia a pledat pentru eliberarea Transilvaniei şi a necesităţii unităţii naţionale.
S-a născut în comuna Răşinari, din judeţul Sibiu, în anul 1881, din părinţi cu preocupări literare. Familia sa întreţinea cultul pentru poezia lui Eminescu şi Coşbuc. "De la început m-am pomenit într-un mediu ţărănesc pe care am căutat să-l pătrund, dus de mână de părinţii mei cărturari. Eu n-am fost ţăran, dar am priceput păsurile satului