De ce ridicăm statui? De ce avem cimitire? De ce-i comemorăm pe cei care nu mai sunt? Răspunsul este acelaşi: ca să nu uităm de noi. Pe noi ne întărim, ne "updatăm", atunci când ne amintim de trecut. În felul acesta nu ne pierdem identitatea, dizolvându-ne în specie. Pentru că, altfel, "din pământ venim, în pământ ne ducem". Vorbim o limbă, avem o tradiţie, avem un patrimoniu de valori. Comemorându-le, ne mai îndreptăm coloana, care tinde să devină flască, fără schelet intern, ca braţul unei moluşte.
Aşa cum, ca fiinţe biologice, nu ne autonaştem, nici cultural nu apărem din neant. Valorile care ne-au precedat sunt treptele pe care am păşit ca să ajungem unde suntem. Fără aceste trepte nu mai ştim nimic: nici cine suntem, nici de unde venim, nici încotro mergem. Personalităţile pe care le cinstim constituie scara lui Dumnezeu spre împlinirea noastră.
La cea de-a doua ediţie a Festivalului Artelor Bucureşti, Asociaţia Culturală Maria Domina aduce un omagiu maestrului Ştefan Iordache şi îi invită luni, 11 octombrie, la Sala Palatului pe toţi admiratorii marelui artist la un spectacol impresionant ce va cuprinde proiecţii video cu cele mai apreciate momente din cariera sa.
Jurnalul Naţional îşi propune ca în această săptămână să-i cinstească memoria lui Ştefan Iordache cu ajutorul unor personalităţi care i-au fost apropiate. Începem cu reputatul regizor Alexandru Tocilescu: "Pentru mine, Ştefan şi Mihaela au avut aceeaşi valoare, aceeaşi importanţă în existenţa mea. Nu pot să separ cele două persoane care de fapt s-au urmat una pe alta într-o ordine aleatorie. În mintea şi în inima mea au fost împreună şi împreună vor fi, până când voi ajunge şi eu să fiu alături de ei, aşa cum am fost o bună bucată din viaţă. Aveam o nevoie imensă să comunic cu ei. Pur şi simplu să povestim, să bârfim, să analizăm lucrurile, oamenii, faptele, arta... Legăt
