Există încă multe persoane care acuză lipsa prietenilor, deşi în societatea actuală pare mult mai uşor să socializezi. Psihologii spun că singurătatea poate deveni fenomen social. Singurătatea ţine uneori de propria alegere, alteori de contextul social. Unii trec prin această experienţă chiar dacă sunt înconjuraţi de alte persoane.
„Când stai în camera pustie auzi zgomotul enervant al televizorului sau al radioului. Deodată realizezi că eşti îngrozitor de singur. În seara asta, dintr-un motiv necunoscut, acest sentiment de singurătate este profund obsesiv. E deranjant să nu ai pe nimeni cu care să împărtăşeşti oraşul, ploaia, plimbarea, lucrurile pe care ai vrea să le spui. Încep să-mi imaginez câte milioane de oameni se simt în acest moment singuri, profund inutili şi nefericiţi oricât de bogaţi şi de fermecători ar fi pentru că sunt singuri azi aşa cum au fost şi ieri şi cum, poate, vor fi şi mâine", scrie Crina pe un forum dedicat femeilor.
Citiţi şi:
Singur sau singuratic?
Depresia nu alege
Există multe persoane aşa ca ea care resimt singurătatea, fie pe o perioadă limitată, fie pe termen lung. Psihologul Dorin Victor Vasile spune că este foarte important să se facă distincţia între singurătate şi faptul de a fi singur într-un anumit moment al vieţii. „Se spune că ne naştem singuri şi murim singuri. Aş adăuga că şi principalele momente din viaţa noastră le traversăm tot singuri, în special momentele de tranziţie", spune psihologul de la psihoterapie.net.
De trei tipuri
Singurătatea poate fi împărţită în trei tipuri: cea determinată circumstanţial, cea care ţine de dezvoltare şi/sau de preferinţe şi singurătatea „endogenă", internă. „Singurătatea circumstanţială am experimentat-o ocazional cu toţii: ne-am mutat într-un oraş nou şi nu cunoaştem încă pe nimeni sau suntem în faza de «decompresie» după o relaţie sentimentală
