Dezbaterea cărţii pe criticatac.ro aduce şi un foarte bun text al lui Ciprian Şiulea despre traduceri şi despre cercul vicios al unei pieţe editoriale în dificultate şi despre circuitul defectuos al muncii prost plătite. Un fragment aici:

Este neapărat nevoie ca relaţiile dintre traducători şi editori să fie reglementate. Din cîte am văzut pînă acum, piaţa şi concurenţa au avut un efect minor în structurarea relaţiilor dintre editori şi traducători, care, cum spuneam, nu prea sînt structurate. Fără îndoială, în ultimii 20 de ani au existat evoluţii clare în calitatea traducerilor, a publicării de carte în general, însă impresia mea e că ele se datorează mai mult parcurgerii naturale a unor etape culturale şi sociale decît concurenţei în sine dintre edituri; mă rog, în măsura în care putem distinge cele două.

Avem un spaţiu public dominat de intelectuali care discută, cu degetul lipit elegant de tîmplă, despre Noica, anticomunism, reţete de jambalaya, fractali şi alte idioţenii; întotdeauna gata să se „implice” prin semnarea vreunui apel sau susţinerea preşedintelui cel bun, niciodată sesizînd vreo prioritate a momentului sau un subiect serios de dezbatere. Avem o clasă politică ruptă de orice, care a dus pînă la capăt mascarada imitării de silă a democraţiei şi acum nu ştie dacă chiar s-o dea pe faţă sau nu.

Avem o limbă mutilată de o reformă ortografică perfect cretină, operată de o Academie de rebuturi ştiinţifice care, pentru a-şi mătura sub preş trecutul dubios din comunism, s-au aruncat aiurea la nişte inflexiuni mai arhaice, fără să se gîndească vreo clipă la cele 20 de milioane de oameni care trebuie să şi folosească limba asta. Nimeni nu a crîcnit; ca de obicei, toată lumea s-a încolonat, cuminte, în spatele deciziei cretine, cinice şi absurde.

Avem, printre altele, doi mastodonţi editoriali care se concurează copiindu-se frenetic şi